All posts tagged “Glory to Rome”

Despre categorii de jocuri – partea 1 din 7: city building

Din perspectiva BGG, fiecare joc aparține unui domeniu (strategie, tematic, familie, wargame, party, abstract, customizabil, de copii), se poate regăsi în una sau mai multe categorii (peste 80 în acest moment), este bazat pe una sau mai multe mecanici (peste 50 deocamdată) și poate face parte dintr-o familie (aici lucrurile sunt foarte diverse, nu are rost să intrăm în detalii). Unii jucători acordă atenție acestor caracteristici, alții deloc. Unii se limitează la a încerca jocuri din anumite domenii sau explorează mecanici specifice, alții fug ca dracul de tămâie când văd „farming” sau „trading”, iar alții abordează întreg spectrul cu lejeritate.

Categoriile ne spun câte ceva fie despre temă, fie despre tipul jocului, dar asta nu înseamnă că tot ce aparține de o anume categorie va fi la fel. Gândiți-vă la ele ca la genurile de film: sunt multe feluri de a face science fiction, la fel cum o biografie poate fi povestită în diverse moduri.

Această serie de articole analizează șase dintre categoriile mele preferate de jocuri: city building, fantasy, science fictionancient, medieval, card games, economice. Ordinea categoriilor este aleatoare, să zicem. Iar printre jocurile recomandate vor exista suprapuneri, deci să nu vă mirați când vedeți un joc menționat în mai multe locuri (e.g. Caylus).

 

City building este o categorie ce există de aproape 100 ani (primele jocuri au apărut prin anii ’30) și cunoaște două forme de implementare:

  1. Cea în care jucătorii lucrează împreună pentru a construi un întreg.
  2. Cea în care fiecare jucător construiește separat o parte a întregului, putând exista sau nu interacțiune între aceste părți.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading

Martin Wallace şi Cédrick Chaboussit intră într-un bar – impresii despre London, Struggle of Empires şi Lewis & Clark

Iniţial am avut impresia că jocurile lui Martin Wallace pot fi categorisite pe ani precum perioadele de creaţie ale pictorilor: perioada trenurilor, perioada economicelor, perioada jocurilor de război, etc. Dar apoi am pus lucrurile pe foaie ca să am o perspectivă mai clară şi rezultatul nu a fost nici pe departe atât de tranşant pe cât credeam.

Jocurile cu trenuri apar cam la 2-3 ani distanţă unul de altul din 2001 încoace. Economicele pot fi încadrate într-un interval oarecum fix, să zicem din 2007 până în prezent. Însă în toată această perioadă (2001-2014) Wallace a produs în mod constant jocuri din categoria wargames şi civ builders. Şi, cu titlu de excepţie, a mai scos cât un joc care nu poate fi încadrat în niciuna din cele 3 mari categorii: Runebound, London, Moongha Invaders, Discworld, A Study in Emerald.

De cealaltă parte, Cédrick Chaboussit e un anonim, nimeni nu ştia absolut nimic despre el până anul trecut când Ludonaute i-a publicat jocul de debut. Există vreo legătură între cei doi designers? Absolut niciuna din câte ştiu eu. Dar mi-ar plăcea să aud un banc care începe precum titlul acestui articol.

Continue Reading

The New Era – Winter is coming to Neuroshima

Ignacy Trzewiczek şi-a format în scurta şi intensa carieră un stil foarte specific de a face jocuri. Simboluri din belşug, mecanici complexe cu multe interacţiuni, regulamente cu lipsuri şi nevoie stringentă de FAQ. Deh, trebuie să amintesc şi lucrurile negative ca să ştim de la bun început pe ce tărâmuri călcăm. Stronghold, Prêt-à-Porter, 51st State, The Convoy şi mai noul Robinson Crusoe, toate au avut parte de aceleaşi calităţi şi defecte. Designer-ul a venit cu idei interesante, le-a implementat într-o formă plină de imaginaţie, cu exces de simboluri şi apoi a rezultat un manual scris de oameni ce nu prea au de a face cu limba engleză sau cu user friendliness.

51st State se încadrează perfect în acest tipar şi are încă o problemă: cărţile cu lideri (foarte puternice, de altfel) sunt incluse în deck-ul central şi intră în joc aleator – motiv evident de nemulţumire pentru jucătorii ce preferă un gameplay echilibrat. Ignacy a plecat urechea la cârcotelile jucătorilor, a refăcut design-ul şi a publicat un an mai târziu The New Era, iar în 2012 expansiunea Winter. Să vedem deci cum stau lucrurile în prezent şi cum arată noul joc.

Continue Reading

Glory to Rome Black Box Edition

Acum un an scriam despre succesul pe Kickstarter al proiectului Black Box Edition şi cum acesta devenea cel mai bine finanţat proiect la categoria Games. Eram încântat de idee şi de grafică, prototipurile arătau extraordinar, termenele de livrare erau foarte bune şi vizau sfârşitul lui 2011.

Timpul a trecut pe nesimţite şi proiectul a devenit, în cele din urmă, realitate. După 10 luni de amânări, scuze, întârzieri nejustificate sau invocări de motive în faţa cărora nu puteam decât să râd ca un idiot, jocul mi-a ajuns acum două zile în braţe. Aşteptarea nu a meritat, cu siguranţă, niciun om nu poate pretinde senin că 10 luni petrecute aşteptând s-au şters cu buretele atunci când cutia a fost pusă pe masă şi desfăcută. Gustul mi-e acum cu atât mai amar cu cât ştiu că sunt printre cei fericiţi care au intrat în posesia jocului, mulţi alţi contribuitori pe Kickstarter din Asia, Australia şi US încă aşteaptă – cei de la antipozi o vor face probabil până în preajma Crăciunului.

Între timp Black Box nu mai este nici măcar un proiect de succes pe Kickstarter, vreo duzină de alte proiecte din zona boardgames depăşindu-l, câteva dintre ele chiar trecând de fabulosul prag de un milion de dolari adunaţi. Vă prezint scurt cutia şi apoi mai disec puţin măruntaiele mirositoare ale dihaniei logistice eşuate mai grav decât o balenă la mal.

Continue Reading