All posts tagged “Helvetia”

Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

Continue Reading

Evoluţii, revoluţii şi involuţii în worker placement

DI: Salutare Tavi, bine te-am găsit din nou la o discuţie despre hobby-ul nostru cel de toate zilele (wishful thinking, ştiu, că doar nu se întâmplă în fiecare zi să ne jucăm…). De această dată vom încerca să întoarcem pe diverse feţe mecanica worker placement aşa cum am perceput-o din jocurile încercate, dar mai ales aşa cum reiese ea dintr-o privire de ansamblu care ia în calcul şi anul de apariţie al jocului. Cum spune şi titlul, aş vrea să vorbim puţin despre acele jocuri pe care le-am perceput drept revoluţionare pentru această mecanică, apoi acele jocuri care au îmbunătăţit-o şi au dus-o mai departe adăugând consistenţă şi variaţie. La final aş vrea să amintim şi jocurile care nu simţim să fi adus ceva nou sau de valoare în peisaj.

O să încep cu o scurtă peroraţie despre unele aspecte istorice: părerea majorităţii oamenilor e că această mecanică a apărut odată cu Caylus în 2005. Consideraţii ulterioare au luat în calcul şi jocuri mai vechi precum Antiquity şi Neuland (2004), Keythedral (2002), Way Out West (2000), Bus (1999), Keydom (1998) sau chiar Merlin (1993). Am jucat Keythedral şi Antiquity (şi am citit regulamentul de la Neuland) şi pot spune 2 lucruri: pe de o parte, sunt de acord că există jocuri bazate pe worker placement mai vechi decât Caylus – Antiquity cu siguranţă e, celelalte 2 nu prea; pe de altă parte, e destul de dificil să tragi o linie tranşantă chiar şi în 2013 şi să spui ce presupune exact şi complet mecanica. Căci între un simplu action selection şi un worker placement nu e mare diferenţă, la fel cum nu tot timpul un meeple de lemn e neapărat un worker – acel meeple poate fi pur şi simplu un marker ce e uşor de înlocuit cu orice alt marker de formă non-antropomorfă. De aceea, ca să evităm filosofii inutile şi dezbateri nesfârşite, aş zice să ne raportăm la ce e actualmente considerat pe BGG drept worker placement. O să amintesc însă în trecere unele jocuri pe care nu le-aş include neapărat în acest grup: TrajanVinhosLe HavreRise of Empires şi toate jocurile ce au zaruri – TroyesAlien FrontiersBora Bora şi mai noul Euphoria: Build a Better Dystopia. Cât de mult eşti de acord cu mine până aici?

Continue Reading

Anul 2011 cu bune și rele

Anul 2011 a fost unul extraordinar pentru boardgames. Din sutele de jocuri publicate (nu cred că vom şti vreodată cifra exactă, în baza de date BGG sunt înregistrate peste 1.000 titluri) 10 stau proţăpite acum în top 100 şi alte 15 s-au ancorat în top 200. Numai anii 2009 şi 2010 se pot lăuda cu performanţe similare – 13 jocuri în top 100 şi alte 14 în top 200 pentru 2009, respectiv 10 jocuri în top 100 şi alte 11 în top 200 pentru 2010.

Putem spune deci fără să greşim că trăim în epoca de aur a boardgames moderne. În nicio altă perioadă nu au fost lansate atât de multe jocuri şi la standarde calitative atât de ridicate. În fiecare an se adună tot mai mulţi oameni la convenţii, târguri şi prezentări şi cifrele din anii anteriori sunt făcute de ruşine. Tot mai mulţi designers îşi încearcă norocul şi talentul pe o piaţă din ce în ce mai saturată. Nicicând marii publishers nu au primit atâtea prototipuri pe care să le analizeze, nicicând Kickstarter nu a fost mai plin de proiecte ambiţioase ca acum, nicicând nu au văzut lumina zilei mai multe proiecte print’n’play. Noi, cei care facem parte din hobby, ne putem considera cu adevărat binecuvântaţi că putem gusta din toate aceste bunătăţi.

Revenind la 2011: am apucat să joc nu mai puţin de 40 de titluri publicate pe parcursul anului şi pe toate 14 cele mai sus clasate, mai puţin unul care nu mă atrage şi nu mă interesează. În câteva articole anterioare am spus că Mage Knight este cel mai bun joc şi A Few Acres of Snow jocul care m-a impresionat cel mai mult. Şi dacă nu am vrut în ruptul capului să încerc Eclipse, hai să vedem ce altceva mi-a mai plăcut.

Continue Reading