All posts tagged “Ignacy Trzewiczek”

Octombrie 2013 – best of

Încă o lună se încheie şi încă o duzină de jocuri noi mi-au “călcat masa” trecând astfel totalul anual de 100 şi apropiindu-l pe cel general de 400. Deşi în 2013 mi-am propus să joc mai degrabă jocurile “tried and tested” din colecţie şi mai puţin noile apariţii, tentaţiile ce apar la tot pasul sunt greu de evitat. Dar îmi dau seama că pentru a avea o viziune completă nu e deloc suficient să joci doar MULTE, e absolut necesar să joci şi MULT, să aprofundezi cât de adânc reuşeşti şi să încerci să înţelegi şi apreciezi cât de mult poţi. De fapt, aş merge ceva mai departe şi aş declara că dacă ai de ales, e de preferat să joci MULT, nu MULTE.

Dar să nu deviem prea mult de la subiect şi să analizăm pe scurt ce m-a impresionat în luna anterioară.

Continue Reading

The New Era – Winter is coming to Neuroshima

Ignacy Trzewiczek şi-a format în scurta şi intensa carieră un stil foarte specific de a face jocuri. Simboluri din belşug, mecanici complexe cu multe interacţiuni, regulamente cu lipsuri şi nevoie stringentă de FAQ. Deh, trebuie să amintesc şi lucrurile negative ca să ştim de la bun început pe ce tărâmuri călcăm. Stronghold, Prêt-à-Porter, 51st State, The Convoy şi mai noul Robinson Crusoe, toate au avut parte de aceleaşi calităţi şi defecte. Designer-ul a venit cu idei interesante, le-a implementat într-o formă plină de imaginaţie, cu exces de simboluri şi apoi a rezultat un manual scris de oameni ce nu prea au de a face cu limba engleză sau cu user friendliness.

51st State se încadrează perfect în acest tipar şi are încă o problemă: cărţile cu lideri (foarte puternice, de altfel) sunt incluse în deck-ul central şi intră în joc aleator – motiv evident de nemulţumire pentru jucătorii ce preferă un gameplay echilibrat. Ignacy a plecat urechea la cârcotelile jucătorilor, a refăcut design-ul şi a publicat un an mai târziu The New Era, iar în 2012 expansiunea Winter. Să vedem deci cum stau lucrurile în prezent şi cum arată noul joc.

Continue Reading

Perfuzii din trecut, infuzii din viitor

Trebuie să cunoşti trecutul ca să înţelegi prezentul” zicea Carl Sagan. Dar ce este trecutul, dacă e să ne raportăm la boardgames? Ieri? Anul trecut? Acum 5 ani sau înainte de 1990? Putem să facem o convenţie: jocurile din prezent sunt jocurile care sunt în cea mai mare parte încă disponibile în oferta magazinelor – deci au fost publicate din 2011 încoace. Restul, să zicem că fac parte din trecut, din istorie.

E interesant trecutul? Merită el oare investigat şi descoperit din punctul în care suntem în prezent? Unii ar zice că nu, având în vedere avalanşa de mecanici noi, grafică din ce în ce mai detaliată şi amestecuri tot mai diverse de elemente tematice şi abordări inovatoare. Alţii ar zice că fără jocurile din trecut cele din prezent nu ar fi existat aşa cum le ştim. Jocurile noi preiau de cele mai multe ori mecanici cunoscute, teme familiare sau elemente folosite de prea multe ori. Şi putem astfel ajunge în extrema saturaţiei în care Tom Vasel nu mai vrea să audă de comerţ în Marea Mediterană, unii s-au supărat pe jocurile ce abuzează de mecanica deck building, iar eu refuz să mai pun mâna pe ceva creat de Corey Konieczka şi are event cards.

Viitorul e clar influenţat de trecut şi prezentul îl şlefuieşte “as we speak”. E bine să fim uneori nostalgici şi să preţuim jocurile vechi ce au făcut istorie şi au creat oportunităţi extraordinare, dar e bine să fim şi ferm ancoraţi în prezent şi să privim cu încredere înspre viitor. Echilibrul e de multe ori de preferat. Aşa că hai să vorbim mai întâi despre cele mai aşteptate jocuri ale lui 2012 ce îmi sunt cunoscute în acest moment.

Continue Reading

150 la sută boardgames

Momentul mult aşteptat a sosit din nou. Şase luni mai târziu şi 80 de jocuri noi încercate, e timpul să vorbim iarăşi despre cele mai bune dintre cele mai bune (the bestest!) şi despre cum mi s-au modificat gusturile şi preferinţele în această perioadă. Voi analiza cele scrise în urmă cu 6 luni, previziunile făcute şi voi vorbi puţin despre titlurile ce aşteptam cu nerăbdare atunci să le încerc. Voi povesti şi despre planurile de viitor şi de dezamăgirile lui top 100.

Încep cu mulţumiri adresate grupului meu principal de joc, foarte statornic în ultima perioadă, format din soţii Stanimir şi mândra mea Dana. Mulţumesc apoi grupului secundar (şi ceva mai nestatornic) de jucători reprezentaţi de câţiva dintre colegii de serviciu. Şi în plan terţ e bine să nu uit că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără suportul constant al cititorilor mei, în număr tot mai mare de la o lună la alta. Şi pentru că acum câteva zile am avut parte de vizita cu numărul 10.000 de când am început să scriu pe site, închin un pahar în sănătatea noastră, a tuturor. Cheers!

Continue Reading

Prêt-à-Porter vs. Drum Roll – impresii după primul joc

O să vă prezint mai întâi varianta flashy: în Prêt-à-Porter jucătorii sunt designers vestimentari. Pe parcursul unui an ei vor lucra la diverse colecţii tematice (vintage, sport, pentru copii, etc) pe care le vor prezenta apoi în cele mai prestigioase oraşe ale lumii pentru a fi judecate prin prisma a numeroase criterii (număr de piese, calitate, trend, PR). Unele colecţii vor fi premiate la aceste prezentări şi se vor vinde apoi la preţuri mai mari decât cele care nu au primit aprecieri pozitive. Desigur că nu poţi fi un designer de succes dacă nu ai contracte bune cu diverşi prestatori de servicii, dacă nu ai spaţii funcţionale în care să-ţi desfăşori activitatea şi dacă nu angajezi personalul potrivit domeniului: modele, jurnalişti, contabili. Un alt element vital e calitatea materialelor pe care le foloseşti, de la banalele stofe ce pot fi cumpărate de la producătorul local, până la mătăsurile scumpe de calitate superioară importate din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Varianta non-flashy e că ai de a face cu un euro economic, un worker placement cu o dificultate pe care o estimez peste 3.5 şi cu un sistem de alegere a acţiunilor posibile care te va lăsa întotdeauna (subliniez, întotdeauna) cu senzaţia că puteai face mai mult şi mai bine. Începi jocul cu 40.000 bani şi 3 angajaţi care habar nu au pe ce lume sunt şi trebuie să-ţi ridici valoarea companiei cât mai sus şi să câştigi cât mai mulţi bani în 12 luni. Ai de cumpărat multe lucruri, ai de plătit lunar cheltuieli de întreţinere, eşti în competiţie continuă cu ceilalţi designers care au la îndemână exact aceleaşi alegeri ca şi tine. E uşor? NU!! E distractiv şi provocator? DA, DA, DA! E jocul meu economic preferat din 2011.

Continue Reading