All posts tagged “Ingenious”

Top 100 din 2018

În mod normal, nu fac analize detaliate când fac topul 100 anual. Enumăr jocurile… și cam atât.

Realizarea topului îmi dă suficient de furcă și, de cele mai multe ori, nu mai am energie să vorbesc despre rezultat. Plus că am observat că acest top nu e niciodată 100% final. Tot timpul mai găsesc câte o mică schimbare sau permutare de făcut, nu pot fi absolut mulțumit de ordinea jocurilor oricât le-aș muta de pe o poziție pe alta.

E și normal. Până la urmă, ce diferență poate fi între un joc de pe locul 42 și cel de pe locul 43 sau 44? Minusculă. Toate cele 100 sunt jocuri care îmi plac, le țin cu drag pe raft (deocamdată) și, cu cât sunt mai sus în top, cu atât mai abitir îmi doresc să le joc din nou.

De fapt, cred că aceasta e esența topului. Să fac un ”snapshot” de moment pentru două lucruri: cât de mult îmi doresc să joc un joc și cât de inovator, deosebit sau intens e gameplay.

Să luăm deci calupuri de câte 10 jocuri și să vedem care sunt noutățile și care sunt cele mai importante modificări față de anul trecut.

Continue Reading

Despre câteva jocuri care au îmbătrânit frumos

În industria boardgames, 10 ani reprezintă o perioadă foarte lungă de timp. Standardele evoluează, calitatea componentelor crește, mecanicile se rafinează, unele teme sunt abuzate, iar altele abandonate.

De aceea pentru mine e un motiv de bucurie să constat că unele jocuri tipărite în urmă cu 10 ani sau mai mult sunt încă “viabile” pe o piață cu pretenții tot mai mari.

Nu cred că există rețete pentru a determina care jocuri au îmbătrânit frumos și care nu, pentru că aprecierea elementelor grafice și a mecanicilor sunt subiective. Și da, am ales să pun pe primul plan estetica și nu calitatea gameplay – pentru că mai întâi suntem cuceriți de felul în care arată un joc și abia apoi îi dăm o șansă pe masă. Există suficiente jocuri vechi care sunt absolut superbe, dar care nu arată tocmai strălucit conform standardelor contemporane, iată câteva exemple: Caylus, El Grande, Brass, Puerto Rico, Through the Ages, Agricola, Twilight Struggle, Tigris & Euphrates, Die Macher. Din fericire, majoritatea au ediții noi mult îmbunătățite, așa că mai bine să vorbim despre “bătrâneii” care consider că în 2018 încă pot face față invaziei de miniaturi, piese din lemn custom sau layered boards.

Aceste jocuri nu numai că arată bine, dar și gameplay-ul e bun. Multe dintre ele au reprezentat sursă de inspirație pentru alte jocuri, au primit numeroase premii și/sau încă se tipăresc și se joacă frenetic după mai bine de 10 ani. Altele sunt însă out of print și greu de găsit, acolo unde se poate am inclus și links pentru comandă.

Continue Reading

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading

Ingenious – isn’t it?

Cu toate că în ultimii 10+ ani Reiner Knizia nu a mai scos niciun joc de calibrul lui Tigris & Euphrates (sau măcar unul în acea ligă de dificultate şi ingeniozitate), domnia-sa rămâne un erou pentru mine în ce priveşte activitatea de game design. În ultima perioadă focusul activităţii sale s-a mutat în zona jocurilor family sau pentru copii şi îi înţeleg foarte bine motivele. Sunt multe milioane de familii sau copii în lumea asta care de-abia aşteaptă să se joace, and that’s where the money is. Din păcate sunt mult mai puţini hardcore gamers care să se bucure de un joc de dificultate mare.

Cu toate astea, chiar şi jocurile mai simple create de “bunul doctor” au potenţial extraordinar şi prind la toate tipurile de jucători şi la toate vârstele. Ingenious este un astfel de joc, o descoperire pe care am făcut-o recent pentru că amânat momentul multă vreme. Creat în 2004, jocul poate aduna în jurul mesei între 2 şi 4 creiere pregătite să asocieze timp de 20-40 minute 6 culori în diverse grupuri pentru a strânge puncte şi a acumula cel mai bun scor în maniera atât de specifică (şi atât de dragă mie) lui Knizia: culoarea la care te-ai descurcat cel mai prost îţi arată cât eşti de bun.

Continue Reading

Despre haos, evenimente aleatoare, noroc şi întâmplări (ne)fericite – partea întâi

Noroc, şansă, baftă, haos, debandadă, babilonie, hazard, întâmplare, loterie, zar, babaros, prăvălici (da, i se mai spune şi aşa cubului mofturos). Random sau aleator. Acesta este grupul de termeni care denotă elementul de noroc prezent în unele boardgames şi care pentru unii e acceptabil sau chiar dorit, în timp ce pentru alţii reprezintă un turn off. În funcţie de durata unui joc, tema abordată şi mecanicile folosite, elementele ce introduc haosul şi norocul pot veni la fix sau pot strica experienţa de joc.

Să nu uităm nicio clipă că abordarea prezentată aici e expresia subiectivă a preferinţelor mele ludice, exersate pe parcursul a 18 luni, 550 partide şi 170 jocuri diferite. Care s-ar putea modifica în viitor, cine ştie… Dar pentru asta va exista la momentul potrivit un articol dedicat. Până atunci, voi vorbi în această primă parte despre experienţele pozitive, urmând ca în partea a doua să analizez aspectele negative şi să tragem o linie groasă înainte de a formula concluzii.

Continue Reading