All posts tagged “Istanbul”

Top 100 din 2018

În mod normal, nu fac analize detaliate când fac topul 100 anual. Enumăr jocurile… și cam atât.

Realizarea topului îmi dă suficient de furcă și, de cele mai multe ori, nu mai am energie să vorbesc despre rezultat. Plus că am observat că acest top nu e niciodată 100% final. Tot timpul mai găsesc câte o mică schimbare sau permutare de făcut, nu pot fi absolut mulțumit de ordinea jocurilor oricât le-aș muta de pe o poziție pe alta.

E și normal. Până la urmă, ce diferență poate fi între un joc de pe locul 42 și cel de pe locul 43 sau 44? Minusculă. Toate cele 100 sunt jocuri care îmi plac, le țin cu drag pe raft (deocamdată) și, cu cât sunt mai sus în top, cu atât mai abitir îmi doresc să le joc din nou.

De fapt, cred că aceasta e esența topului. Să fac un ”snapshot” de moment pentru două lucruri: cât de mult îmi doresc să joc un joc și cât de inovator, deosebit sau intens e gameplay.

Să luăm deci calupuri de câte 10 jocuri și să vedem care sunt noutățile și care sunt cele mai importante modificări față de anul trecut.

Continue Reading

“I’m gonna send it to out of space…”

De cele mai multe ori, temele din boardgames suferă de lipsă de imaginație. Paradoxal însă, am realizat că e greu să abuzezi de o temă astfel încât să devină insuportabilă majorității și să nu mai prezinte interes. De-a lungul vremii am văzut sute de implementări ce se bazează pe unul din clișeele: trading in the 1500s, Cthulhu, generic fantasy, “some hip intellectual property”, generic science fiction, etc.

În ultimii ani e la modă reimplementarea unor jocuri și mutarea acțiunii într-un alt univers fără a aduce prea mare atingere mecanicilor. De obicei, “victime” sunt jocurile cu temă prăfuită (trading in the 1500s ori generic fantasy) și beneficiare sunt temele proaspete (“some hip intellectual property” sau generic sci fi)*. Orice am face, science fiction va fi întotdeauna cool, iar atracția inexorabilă a explorării galactice ne va trage aproape precum flacăra unei lumânări ademenește molia.

(*Există bineînțeles o excepție: Star Realms a fost reimplementat ca Hero Realms, tema sci fi a fost schimbată cu generic fantasy.)

Ideal ar fi ca atunci când un joc primește o temă nouă să primească și ceva “reparații” prin zonele cheie astfel încât să se rezolve problemele legate de gameplay-ul jocului original. În 2017 am văzut două astfel de reimplementări foarte interesante, astfel că aș vrea să intru puțin în detalii.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 7 din 7: economice

Categoria jocurilor economice sau a jocurilor de management de resurse este categoria mea preferată. Din 1826 de când a apărut jocul cu numele extrem de inspirat “Wallis’s Picturesque Round Game of the Produce and Manufactures of the Counties of England and Wales” și până în 2015, jocurile economice au evoluat ajungând la un nivel de complexitate și rafinament care poate fi caracterizat simplu în două cuvinte: îmi place.

Dar nu toate jocurile economice sunt complexe. De fapt, majoritatea rămân la un nivel de dificultate mic înspre mediu, cu limita inferioară la nivelul lui For Sale și cea superioară pe la Puerto Rico. Jocurile de complexitate ridicată sunt puține și greu de făcut bine – iar publicul care le gustă e unul de nișă.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading

Jucatele lui 2014 – partea a doua: cele mai bune

Ce face un joc să fie considerat bun?

Mecanicile bine implementate? Tema? Împletirea dintre cele două?

Poate aspectul grafic și calitatea pieselor? Sau faptul că se poate juca la fel de bine în 2 sau 6? Cât de inovator este? Sau cât de intens „arde” creierul prin strategie?

Poate faptul că durează puțin și are reguli accesibile? Sau cât de variabile sunt elementele ce îi asigură rejucabilitatea?

Iconografia intuitivă? Expandabilitatea? Interacțiunea dintre jucători?

Sunt multe criterii de luat în calcul și aprecierea fiecărui jucător față de fiecare dintre ele va fi diferită. În afara cazurilor extreme în care un joc copiază 1:1 mecanici sau teme, ori are o strategie care îl face broken, ori gameplay-ul e insipid sau repetitiv, eu nu cred că există jocuri „proaste”. Există în schimb jocuri care nu sunt pe gustul nostru și pe care le putem aprecia ca atare prin note, comentarii, reviews, recomandări „don’t buy this”.

În această parte a doua voi vorbi despre jocurile publicate în 2014 care mi-au plăcut și care sunt de păstrat în colecție. Și vă extind invitația de a continua această listă cu preferatele voastre.

Continue Reading