All posts tagged “Martin Wallace”

Ships – final de trilogie cu un joc economic solid

Domnul Wallace a “călcat pe multe poteci” de-a lungul carierei. A făcut jocuri de război și jocuri economice, jocuri de cărți și jocuri foarte tematice. Viziunea lui asupra game design este una complexă, se folosește de mecanici familiare pentru a pune în valoare contexte relevante. De obicei există multe piese în mișcare, un număr prestabilit de acțiuni ce pot fi făcute și penalizări atunci când jucătorii nu sunt în pas cu vremurile.

Cel mai nou joc al domniei sale marchează o întoarcere la jocurile economice complexe de tipul Automobile, titlu cu care împărtășește destul de multe lucruri. De asemenea, aici se sfârșește trilogia jocurilor dedicate mijloacelor de transport, mai puțin reușitul Aeroplanes: Aviation Ascendant din 2012 fiind rățușca cea urâtă.

Regulile sunt stufoase, așa că nu îmi propun să le discut în detaliu. Dar voi comenta pe marginea lor pentru a vă oferi o imagine de ansamblu bună.

Continue Reading

Martin Wallace şi Cédrick Chaboussit intră într-un bar – impresii despre London, Struggle of Empires şi Lewis & Clark

Iniţial am avut impresia că jocurile lui Martin Wallace pot fi categorisite pe ani precum perioadele de creaţie ale pictorilor: perioada trenurilor, perioada economicelor, perioada jocurilor de război, etc. Dar apoi am pus lucrurile pe foaie ca să am o perspectivă mai clară şi rezultatul nu a fost nici pe departe atât de tranşant pe cât credeam.

Jocurile cu trenuri apar cam la 2-3 ani distanţă unul de altul din 2001 încoace. Economicele pot fi încadrate într-un interval oarecum fix, să zicem din 2007 până în prezent. Însă în toată această perioadă (2001-2014) Wallace a produs în mod constant jocuri din categoria wargames şi civ builders. Şi, cu titlu de excepţie, a mai scos cât un joc care nu poate fi încadrat în niciuna din cele 3 mari categorii: Runebound, London, Moongha Invaders, Discworld, A Study in Emerald.

De cealaltă parte, Cédrick Chaboussit e un anonim, nimeni nu ştia absolut nimic despre el până anul trecut când Ludonaute i-a publicat jocul de debut. Există vreo legătură între cei doi designers? Absolut niciuna din câte ştiu eu. Dar mi-ar plăcea să aud un banc care începe precum titlul acestui articol.

Continue Reading

Perfuzii din trecut, infuzii din viitor

Trebuie să cunoşti trecutul ca să înţelegi prezentul” zicea Carl Sagan. Dar ce este trecutul, dacă e să ne raportăm la boardgames? Ieri? Anul trecut? Acum 5 ani sau înainte de 1990? Putem să facem o convenţie: jocurile din prezent sunt jocurile care sunt în cea mai mare parte încă disponibile în oferta magazinelor – deci au fost publicate din 2011 încoace. Restul, să zicem că fac parte din trecut, din istorie.

E interesant trecutul? Merită el oare investigat şi descoperit din punctul în care suntem în prezent? Unii ar zice că nu, având în vedere avalanşa de mecanici noi, grafică din ce în ce mai detaliată şi amestecuri tot mai diverse de elemente tematice şi abordări inovatoare. Alţii ar zice că fără jocurile din trecut cele din prezent nu ar fi existat aşa cum le ştim. Jocurile noi preiau de cele mai multe ori mecanici cunoscute, teme familiare sau elemente folosite de prea multe ori. Şi putem astfel ajunge în extrema saturaţiei în care Tom Vasel nu mai vrea să audă de comerţ în Marea Mediterană, unii s-au supărat pe jocurile ce abuzează de mecanica deck building, iar eu refuz să mai pun mâna pe ceva creat de Corey Konieczka şi are event cards.

Viitorul e clar influenţat de trecut şi prezentul îl şlefuieşte “as we speak”. E bine să fim uneori nostalgici şi să preţuim jocurile vechi ce au făcut istorie şi au creat oportunităţi extraordinare, dar e bine să fim şi ferm ancoraţi în prezent şi să privim cu încredere înspre viitor. Echilibrul e de multe ori de preferat. Aşa că hai să vorbim mai întâi despre cele mai aşteptate jocuri ale lui 2012 ce îmi sunt cunoscute în acest moment.

Continue Reading

Despre haos, evenimente aleatoare, noroc şi întâmplări (ne)fericite – partea întâi

Noroc, şansă, baftă, haos, debandadă, babilonie, hazard, întâmplare, loterie, zar, babaros, prăvălici (da, i se mai spune şi aşa cubului mofturos). Random sau aleator. Acesta este grupul de termeni care denotă elementul de noroc prezent în unele boardgames şi care pentru unii e acceptabil sau chiar dorit, în timp ce pentru alţii reprezintă un turn off. În funcţie de durata unui joc, tema abordată şi mecanicile folosite, elementele ce introduc haosul şi norocul pot veni la fix sau pot strica experienţa de joc.

Să nu uităm nicio clipă că abordarea prezentată aici e expresia subiectivă a preferinţelor mele ludice, exersate pe parcursul a 18 luni, 550 partide şi 170 jocuri diferite. Care s-ar putea modifica în viitor, cine ştie… Dar pentru asta va exista la momentul potrivit un articol dedicat. Până atunci, voi vorbi în această primă parte despre experienţele pozitive, urmând ca în partea a doua să analizez aspectele negative şi să tragem o linie groasă înainte de a formula concluzii.

Continue Reading

150 la sută boardgames

Momentul mult aşteptat a sosit din nou. Şase luni mai târziu şi 80 de jocuri noi încercate, e timpul să vorbim iarăşi despre cele mai bune dintre cele mai bune (the bestest!) şi despre cum mi s-au modificat gusturile şi preferinţele în această perioadă. Voi analiza cele scrise în urmă cu 6 luni, previziunile făcute şi voi vorbi puţin despre titlurile ce aşteptam cu nerăbdare atunci să le încerc. Voi povesti şi despre planurile de viitor şi de dezamăgirile lui top 100.

Încep cu mulţumiri adresate grupului meu principal de joc, foarte statornic în ultima perioadă, format din soţii Stanimir şi mândra mea Dana. Mulţumesc apoi grupului secundar (şi ceva mai nestatornic) de jucători reprezentaţi de câţiva dintre colegii de serviciu. Şi în plan terţ e bine să nu uit că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără suportul constant al cititorilor mei, în număr tot mai mare de la o lună la alta. Şi pentru că acum câteva zile am avut parte de vizita cu numărul 10.000 de când am început să scriu pe site, închin un pahar în sănătatea noastră, a tuturor. Cheers!

Continue Reading