All posts tagged “Michael Kiesling”

Octombrie 2013 – best of

Încă o lună se încheie şi încă o duzină de jocuri noi mi-au “călcat masa” trecând astfel totalul anual de 100 şi apropiindu-l pe cel general de 400. Deşi în 2013 mi-am propus să joc mai degrabă jocurile “tried and tested” din colecţie şi mai puţin noile apariţii, tentaţiile ce apar la tot pasul sunt greu de evitat. Dar îmi dau seama că pentru a avea o viziune completă nu e deloc suficient să joci doar MULTE, e absolut necesar să joci şi MULT, să aprofundezi cât de adânc reuşeşti şi să încerci să înţelegi şi apreciezi cât de mult poţi. De fapt, aş merge ceva mai departe şi aş declara că dacă ai de ales, e de preferat să joci MULT, nu MULTE.

Dar să nu deviem prea mult de la subiect şi să analizăm pe scurt ce m-a impresionat în luna anterioară.

Continue Reading

Essen 2013 – 30 de titluri care merită urmărite – partea întâi

Timpul zboară fie că ne distrăm, fie că nu – sau, cum zicea Kermit, “Time’s fun when you’re having flies”. Şi iată că ajungem din nou în momentul în care trebuie să discutăm puţin despre Essen şi titlurile pe care le voi urmări cu interes în următoarea perioadă.

Nu vreau să fiu pesimist, dar intuiţia îmi spune că pentru iubitorul de jocuri Euro anul prezent nu va fi la fel de bogat şi de interesant precum cel trecut. Anul 2012 mi-a lăsat în colecţie 15 jocuri cu note de 8 şi 9 (deocamdată, cu siguranţă voi mai renunţa la unele din ele în timp), aşa că voi dedica articolul prezent şi pe cel viitor prezentării unui set de 30 de titluri pe care merită să le aveţi pe radar pentru 2013 dacă gusturile voastre au măcar ceva în comun cu ale mele. Nu am găsit o modalitate deşteaptă de la ierarhiza, informaţiile pe care le am la dispoziţie deocamdată sunt insuficiente, aşa că le voi prezenta pe 15 cele mai promiţătoare în ordine alfabetică, iar apoi în aceeaşi ordine pe celelalte 15.

Continue Reading

The Palaces of Carrara – un clasic modern

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer fac jocuri împreună (dar şi separat) de peste 20 de ani. Cu siguranţă nu vă sunt străine titluri precum Tikal, Mexica, Java, Torres, Asara sau poate chiar Pueblo, Cavum, Australia, Bison sau Artus. Cei doi au jonglat multă vreme cu action point allowance system şi au dat mari bătăi de cap cu accente de analysis paralysis temerarilor care au pus jocurile lor pe masă. Nu există nici urmă de îndoială că cei doi fac jocuri excelente, multele premii şi nominalizări obţinute de-a lungul timpului – ca să nu mai vorbim de poziţiile ocupate în top BGG – o dovedesc cu prisosinţă. Multe dintre ele le-am putea chiar încadra la categoria “clasice”.

Cei doi au fost de-a lungul timpului atât mari inovatori de mecanici, cât şi adepţii refolosirii şi rafinării elementelor cunoscute şi dovedite de succes, iar pe partea tematică s-au folosit de cele mai variate idei şi locaţii – chiar dacă de multe ori doar la suprafaţă. Mi-e foarte clar că mulţi dintre noi vor strâmba din nas când vor auzi că Palaces of Carrara este vorba despre construcţia de oraşe în Italia medievală. Perioada asta a fost atât de folosită de-a lungul timpului că orice designer cu scaun la cap se va gândi de două ori înainte să o folosească. Tom Vasel poate chiar ar avea impulsul de a arunca cutia pe geam sau la gunoi, dar ar face o mare greşeală. Căci jocul este bun şi merită atenţia jucătorului modern de boardgames care nu mai poate fi surprins de tematici şi mecanici prăfuite cu una, cu două.

Continue Reading

Unboxing The Palaces of Carrara

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer creează jocuri împreună din 1997, reuşind până astăzi să publice nu mai puţin de 25 titluri. Puţini sunt cei ce reuşesc individual să adune în portofoliu un asemenea număr de boardgames în întreaga carieră şi cu atât mai de admirat sunt colaborările ce trec de nenumărate ori testul timpului. Cei doi designers au mai avut şi proiecte individuale (amintesc Vikings al lui Michael Kiesling) sau alte colaborări (Wolfgang Kramer a creat alături de Richard Ulrich El Grande, The Princes of Florence şi Colosseum).

Am încercat suficient de multe jocuri create de K&K ca să am în mare o idee despre publicul ţintă: dificultate mică înspre medie, componente frumos desenate şi de calitate, mecanici intuitive. Din păcate, acest tip de jocuri foarte rar ajunge să-mi rămână în colecţie, “ganterele de 3” fiind dificil de pus pe masă înaintea celor cu greutate mai mare. Cu toate astea, admir eleganţa multor mecanici implementate de cei doi (amintesc El Grande sau Torres) şi joc cu interes noile creaţii când am ocazia. De aceea am fost curios şi de Palaces of Carrara, iar după prima partidă nu am fost deloc dezamăgit. Componentele sunt extraordinare, mecanicile sunt simple şi curate (mecanismul de ajustare a preţurilor implementat în Vikings şi utilizat şi de Uwe Rosenberg în Ora et Labora revine), iar jocul include o expansiune ce promite rejucabilitate ridicată şi un plus de profunzime strategică. Până să-mi definitivez opinia despre gameplay, avem imagini pline de culoare.

Continue Reading