All posts tagged “modular board”

Istanbul – prezentare video

Scopul acestei prezentări este să vă ofere în 20 minute suficiente informaţii pentru a decide dacă Istanbul este un joc ce merită achiziţionat – sau măcar încercat.
Nu am explicat toate regulile în detaliu, ci m-am concentrat mai degrabă pe partea de review. Dacă aveţi nevoie de un walthrough exhaustiv, vă recomand prezentarea făcută de Richard Ham.
Ca de obicei, aştept părerile şi criticile voastre.
Jocul se poate achizitiona de la Regina şi Nebunul: Istanbul.

Continue Reading

Câteva impresii despre BattleLore Second Edition

Richard Borg e un designer ce activează pe două fronturi (pun intended) în paralel: pe unul dintre ele face jocuri precum Liar’s Dice (1987), Wyatt Earp (2001) sau Hera and Zeus (2000), pe celălalt se ocupă exclusiv de light wargames. N-am de gând să intru în detalii despre frontul non-wargame, deşi Liar’s Dice e un joc bun ce merită încercat.

Toată lumea a auzit probabil de Memoir ’44, jocul ce comemorează 60 de ani de la cele mai intense lupte ale secolului XX şi care se foloseşte de un sistem destul de simplu de comandă a trupelor şi desfăşurare a luptelor. Acest sistem cunoscut sub numele “Command and Colors system” a apărut în anul 2000 în jocul Battle Cry şi şi-a primit numele în 2006 de la C&C: Ancients. Tot în 2006 a fost publicat un joc ce devia de la contextul istoric şi intra în zona fantasy, BattleLore. Iar după 6 ani de pauză şi lăsat lucrurile la dospit, “Command and Colors system” a luat-o în două direcţii distincte: pe de o parte, avem în 2012 Samurai Battles care propune un mod de joc alternativ unde jucătorii îşi planifică şi apoi execută turele simultan, pe de altă parte avem în 2013 BattleLore Second Edition reeditat de Fantasy Flight Games şi mult îmbunătăţit faţă de versiunea anterioară.

Îmi permit să emit păreri despre wargames?! Erezie!! Ei, nu chiar, pentru că am jucat atât Memoir 44, cât şi C&C:A. Şi am mai luat şi câte o linguriţă de Twilight Struggle, Maria sau A Few Acres of Snow. Plus că de astă dată am aproape numai lucruri bune de zis despre noua ediţie a jocului. Deci permiteţi-mi să-i aduc laude.

Continue Reading

Carolus Magnus – old school abstract for the new school gamer

Mulţi dintre oamenii “de şcoală veche” pe care îi urmăresc pe BGG se declară mari fans ai lui Colovini. Aud peste tot despre Clans, Masons sau Bridges of Shangri-La, meritele domniei sale sunt ridicate în slăvi, iar aptitudinile de designer primesc uneori elogii cărora nu le găsesc justificare. Deşi a creat în ultimii 27 ani 50 jocuri şi 10 expansiuni, pe mine n-a reuşit deocamdată să mă convingă decât cu un singur titlu. Şi acela ar fi primit o notă mult mai mică dacă n-ar fi fost regulile alternative propuse de un om de pe BGG.

Carolus Magnus are deja 13 ani de când e pe piaţă. Vârsta înaintată îşi spune cuvântul la nivel grafic şi poziţia în top (e pe cale să iasă din primele 500) nu-i face mare cinste. Dar jocul e destul de bun, creează momente tensionate şi străluceşte în anumite configuraţii. Hai să dezgropăm câteva informaţii despre acest bătrânel şi să-i analizăm calităţile.

Continue Reading

Keyflower – worker bidding şi auction placement

Mi-e greu să înţeleg de ce Keyflower nu e popular în România. Cel mai apreciat joc din seria Key urcă în top BGG cu încăpăţânare din momentul lansării şi acum bate la uşa celor mai apreciate 100. Are interacţiune directă şi indirectă, are licitaţii şi worker placement, city building şi set collection, are simboluri intuitive şi oferă prilejul de a lua multe decizii interesante, merge bine în aproape tot spectrul de jucători de la 2 la 6, are o durată rezonabilă şi se explică asemeni oricărui alt joc de dificultate medie.

Care să fie deci impedimentele în calea popularităţii? Poate pentru că nici Richard Breese şi nici Sebastian Bleasdale nu sunt foarte cunoscuţi jucătorilor români – Reef Encounter nu e un joc foarte popular din câte am văzut şi nici celelalte jocuri din seria Key nu sunt gustate pe tărâmurile mioritice. Poate datorită lipsei de interes manifestate de magazinele de la noi atât imediat după lansare, cât şi după apariţia celei de-a doua ediţii la începutul acestui an. Oricare ar fi cauzele, poate reuşesc acum să trezesc interesul unora dintre voi. Pentru că jocul merită încercat măcar o dată dacă aspectele menţionate în primul paragraf v-au stârnit curiozitatea.

Continue Reading

The Great Zimbabwe – diamonds are a monument builder’s best friend

Jocul de faţă este cea mai nouă creaţie a olandezilor de la Splotter Spellen (Jeroen Doumen şi Joris Wiersinga), compania ce produce din 1999 jocuri ce se comercializează la preţuri pe gustul unui segment destul de mic de jucători – în medie, 75 EUR bucata. Nu am clipit când am cumpărat Antiquity, nu mi s-a strâns sufletul când am plătit pentru Indonesia, nu m-a reţinut cu nimic apariţia lui Great Zimbabwe şi nu am de gând să stau liniştit când ediţia a patra a lui Roads & Boats se va retipări anul acesta. Concluzia putem să o tragem deja, pentru că am vrut de la bun început să îndepărtez orice urmă de îndoială şi să lămuresc cum stau lucrurile: avem de-a face cu unul din cele mai bune jocuri Euro publicate în 2012, încă o apariţie Splotter Spellen care face toţi banii.

Puternic influenţat de Antiquity, The Great Zimbabwe reuşeşte să se impună cu o personalitate proprie, grafică extrem de evocatoare şi tematică, un gameplay relativ scurt şi plin de tensiune şi decizii critice. Jucătorii se vor confrunta în savana africană şi vor construi monumente cu ajutorul meseriaşilor, a specialiştilor şi a zeilor. Resursele sunt puţine, moneda de schimb e greu de obţinut, logistica transportului e complicată… dar hai să vedem în detaliu ce e atât de special la acest joc.

Continue Reading