All posts tagged “Morels”

Trambahn – and so, the Lost Cities are dead

În mod normal e dificil să faci un joc lejer strict pentru 2 jucători care să se bazeze pe hand management. Star Realms ar fi un exemplu bun, Battle Line un altul. Lost Cities e aproape un clasic, iar Morels de-abia se atinge de mecanică – predomină mai degrabă set collection. Și lista se cam oprește aici. Celelalte jocuri cu o implementare bună pe hand management sunt fie pentru mai mult de 2 jucători, fie dificultatea tinde să crească (sau ambele afirmații sunt adevărate).

Trambahn e un joc creat de Helmut Ohley (cunoscut pentru Russian Railroads, Poseidon, 1880, 1844, 1848) în 2015, ilustrat de Klemenz Franz cu ajutorul imaginilor oferite de muzeul tramvaiului din Munchen. Jocul face parte alături de Patchwork, Hengist, Gold Ahoy, Le Havre: The Inland Port și Agricola: All Creatures Big and Small din seria jocurilor pentru 2 jucători publicate de Lookout Games în germană și Mayfair Games în engleză.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 6 din 7: card games

Jocurile de cărți sunt acea categorie de jocuri unde cărțile de orice fel sunt elementul central – definiția e destul de banal formulată, știu, dar există un motiv: destul de multe jocuri cu planșă și alte componente sunt clasificate drept card games, deși primul instinct ar fi să nu le includem în această categorie. Câteva astfel de exemple: Through the Ages, Seasons, Bruges, A Few Acres of Snow, Saint Petersburg, Glass Road, Last Will, ZhanGuo și așa mai departe.

Din punct de vedere istoric avem jocuri de cărți de prin secolul IX în China și Japonia, iar jocuri de tip trick taking apar în Europa în secolul XV în Italia, mai întâi sub forma deck-ului Tarot de 56 cărți (a nu se confunda cu cărțile de ghicit care au apărut 300 ani mai târziu) și apoi a deck-ului tradițional de 52 cărți. Foarte mult timp jocurile de cărți s-au limitat la trick taking și gambling, iar în prezent dintre “bătrânei” încă mai sunt populari Blackjack (1700), Poker (1810), Bridge (1925), Gin Rummy (1909) sau Canasta (1939).

Dar să nu pierdem mult timp în negura istoriei, ci să vorbim despre timpurile prezente care sunt mult mai interesante.

Continue Reading

Battle for Souls – îngeri, draci şi hand management

Poate cea mai mare provocare pentru cei care se joacă des în cuplu este să găsească acele jocuri făcute special pentru 2 care sunt pe gustul amândurora. Dana şi cu mine am avut multe căutări în acest segment şi pot spune că suntem destul de greu de mulţumit. Nu ne împăcăm cu LCG-uri, nu ne plac jocurile de război, iar abstracte sunt prea puţine bine făcute. Am zis PAS unor titluri celebre precum Twilight Struggle, Android: Netrunner, Space Hulk, Claustrophobia, Summoner Wars, Memoir ’44, A Few Acres of Snow, Jaipur, Mr. Jack, Lost Cities, Agricola: ACBaS, Blue Moon sau Roma/Arena.

Într-un final bineînţeles că am găsit numitorul comun: ne plac în principal jocurile de cărţi ce oferă alegeri interesante şi au mai multă strategie decât norocul inerent trasului din deck. Astfel de jocuri apar destul de rar, aşa că mă bucur să vă vorbesc astăzi despre un asemenea specimen: Battle for Souls.

Continue Reading

Triunghiul promisiunilor neîmplinite – impresii despre Nations, Targi, It’s Alive

Anul acesta am decis să schimb puţin formatul prezentării de impresii de început despre jocuri. Motivaţiile sunt multiple. În primul rând, o dată pe lună e cam rar. În al doilea rând, în 2013 am jucat în medie 10 jocuri noi în fiecare lună şi unele informaţii riscă să fie trecute cu vederea de cititori datorită numărului mare de titluri înşirate într-un singur articol – sau chiar de mine din dorinţa de a nu depăşi o oarecare lungime a articolului. În al treilea rând, uneori e amuzant să încerci să grupezi jocurile nou încercate în diverse “triburi” sau grupuri de apartenenţă inventate ad-hoc.

Astfel că în primul articol din această serie voi prezenta 3 titluri ce m-au dezamăgit mai mult sau mai puţin. Pe două dintre ele le aşteptam cu sufletul la gură, al treilea l-am jucat mai degrabă din lipsă de activitate. Şi astfel mi-am dat seama că sunt note de 5-6 pe care le dau cu indiferenţă, dar sunt şi note din aceeaşi zonă pe care le acord cu foarte multe sentimente la mijloc, asemeni unui trântit de receptor de telefon din era analogică. Pentru că nimic nu e mai supărător decât să descoperi încă un joc ce nu poate să depăşească mediocritatea.

E probabil de prisos să adaug că aceste păreri nu reflectă caracteristici obiective ale jocurilor analizate, ci doar opinii personale după 1-2 partide, filtrate prin sita celor 400 de jocuri diferite şi 1600+ partide jucate în ultimii 3 ani. Sunt doar un euro gamer ce crede că dorinţa oamenilor de a citi opinii despre jocuri încă mai există.

Continue Reading

Aproape cele mai bune jocuri din 2012 – top 11-20

A venit din nou momentul în care pot lua în linişte la puricat anul anterior şi prezenta jocurile care m-au impresionat cel mai mult. Deşi au rămas câteva titluri pe care mi-aş fi dorit să le încerc, dar nu am reuşit din cauza disponibilităţii (a lor sau a mea) – Al Rashid, Convoy, Edo, Targi, Trains – sunt aproape convins că mari surprize nu au cum să apară. Dacă va fi cazul (aşa cum a fost în anul 2011 cu Vanuatu, despre care sper să pot scrie curând), promit să revin cu detalii.

Cei care m-aţi urmărit cu consecvenţă poate nu veţi avea parte de surprize (mari) citind cele de mai jos pentru că în proporţie covârşitoare jocurile din top personal 20 din 2012 sunt Euro. Pe ici şi colo s-a mai strecurat câte un tematic, un party game sau un joc de cărţi. Dar nu e nici urmă de îndoială că anul trecut a fost unul excelent pentru cei care sunt îndrăgostiţi de cubuleţe de lemn şi cu atât mai mult pentru cei care adoră jocurile de dificultate mare. Haideţi să trecem în revistă mai întâi jocurile ce nu au intrat în acest top şi apoi să le analizăm pe cele 20 în ordine descrescătoare.

Continue Reading