All posts tagged “Pret-a-Porter”

Cum să strici un boardgame – câteva studii de caz

Jocurile publicate în ultimii ani sunt niște exemple pozitive pentru toate aspectele: prezentare grafică, calitatea componentelor, rulebook bine organizat, preț competitiv și pe măsura conținutului. În majoritatea cazurilor, dar nu tot timpul.

În primul rând, prețurile sunt tot mai mari și în continuă creștere. Orice joc ce conține multe cărți, miniaturi sau piese custom din lemn va avea un preț de peste 200 lei (~43 EUR), de multe ori chiar peste 300 lei (~64 EUR). De aceea sunt de apreciat jocurile ce reușesc să fie bine realizate și cu un preț sub pragul psihologic de 199 lei.

În al doilea rând, calitatea pieselor mai lasă de dorit chiar și la producătorii mari și cu experiență. Uneori cărțile cu margine de culoare închisă prezintă “ciobituri”, piesele din lemn se crapă, tipărirea punchboards se face cu offset, unele planșe sunt slabe calitativ, etc.

În al treilea rând, deși s-au făcut progrese în scrierea și organizarea rulebooks, încă vedem exemple de jocuri ce sunt aproape imposibil de descifrat fără ajutorul unei prezentări video sau cererea de lămuriri în cadrul unui forum.

Pe ansamblu, lucrurile stau bine. Dar există acele excepții, acele exemple de „așa nu” sau „ce-o fi fost în capul lor”. Să le luăm pe rând.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 7 din 7: economice

Categoria jocurilor economice sau a jocurilor de management de resurse este categoria mea preferată. Din 1826 de când a apărut jocul cu numele extrem de inspirat “Wallis’s Picturesque Round Game of the Produce and Manufactures of the Counties of England and Wales” și până în 2015, jocurile economice au evoluat ajungând la un nivel de complexitate și rafinament care poate fi caracterizat simplu în două cuvinte: îmi place.

Dar nu toate jocurile economice sunt complexe. De fapt, majoritatea rămân la un nivel de dificultate mic înspre mediu, cu limita inferioară la nivelul lui For Sale și cea superioară pe la Puerto Rico. Jocurile de complexitate ridicată sunt puține și greu de făcut bine – iar publicul care le gustă e unul de nișă.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading

Russian Railroads – worker placement is almost dead

Dacă v-aţi săturat de worker placement, vă înţeleg. Dacă v-aţi săturat de jocuri Euro ce favorizează mecanicile în dauna aspectului tematic, vă înţeleg de asemenea. De-a lungul timpului au apărut zeci de jocuri cu plasare de muncitori ce au sacrificat fără scrupule aspectul tematic doar pentru a face loc unui dichis ce “dădea bine” în contextul respectiv.

În 2013 au apărut vreo 40 worker placement (şi alte 50 “zac” în baza de date BGG cu prea puţine voturi pentru a fi băgate în seamă) şi prea puţine dintre ele au reuşit să se facă remarcate prin ceva nou şi interesant. Caverna a reinventat Agricola, Bora Bora a dus zarurile în zone exotice, Euphoria le-a aruncat într-un viitor distopic, iar Madeira a dat un nou sens termenului “joc complex”. Şi cam atât. Lewis & Clark nu mi s-a părut suficient de divers, Spyrium nu l-a reafirmat pe William Attia, Legacy e dezechilibrat şi oarecum plictisitor, Yunnan nu m-a convins că ceaiul merită atenţia mea. Mai am oarecare speranţe de la Bruxelles 1893, dar nu foarte mari.

Russian Railroads face la rândul lui câteva sacrificii tematice şi are o rejucabilitate destul de redusă, dar există şi multe părţi bune despre care merită să vorbim.

Continue Reading

Evoluţii, revoluţii şi involuţii în worker placement

DI: Salutare Tavi, bine te-am găsit din nou la o discuţie despre hobby-ul nostru cel de toate zilele (wishful thinking, ştiu, că doar nu se întâmplă în fiecare zi să ne jucăm…). De această dată vom încerca să întoarcem pe diverse feţe mecanica worker placement aşa cum am perceput-o din jocurile încercate, dar mai ales aşa cum reiese ea dintr-o privire de ansamblu care ia în calcul şi anul de apariţie al jocului. Cum spune şi titlul, aş vrea să vorbim puţin despre acele jocuri pe care le-am perceput drept revoluţionare pentru această mecanică, apoi acele jocuri care au îmbunătăţit-o şi au dus-o mai departe adăugând consistenţă şi variaţie. La final aş vrea să amintim şi jocurile care nu simţim să fi adus ceva nou sau de valoare în peisaj.

O să încep cu o scurtă peroraţie despre unele aspecte istorice: părerea majorităţii oamenilor e că această mecanică a apărut odată cu Caylus în 2005. Consideraţii ulterioare au luat în calcul şi jocuri mai vechi precum Antiquity şi Neuland (2004), Keythedral (2002), Way Out West (2000), Bus (1999), Keydom (1998) sau chiar Merlin (1993). Am jucat Keythedral şi Antiquity (şi am citit regulamentul de la Neuland) şi pot spune 2 lucruri: pe de o parte, sunt de acord că există jocuri bazate pe worker placement mai vechi decât Caylus – Antiquity cu siguranţă e, celelalte 2 nu prea; pe de altă parte, e destul de dificil să tragi o linie tranşantă chiar şi în 2013 şi să spui ce presupune exact şi complet mecanica. Căci între un simplu action selection şi un worker placement nu e mare diferenţă, la fel cum nu tot timpul un meeple de lemn e neapărat un worker – acel meeple poate fi pur şi simplu un marker ce e uşor de înlocuit cu orice alt marker de formă non-antropomorfă. De aceea, ca să evităm filosofii inutile şi dezbateri nesfârşite, aş zice să ne raportăm la ce e actualmente considerat pe BGG drept worker placement. O să amintesc însă în trecere unele jocuri pe care nu le-aş include neapărat în acest grup: TrajanVinhosLe HavreRise of Empires şi toate jocurile ce au zaruri – TroyesAlien FrontiersBora Bora şi mai noul Euphoria: Build a Better Dystopia. Cât de mult eşti de acord cu mine până aici?

Continue Reading