All posts tagged “Puerto Rico”

Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 1 din 7: city building

Din perspectiva BGG, fiecare joc aparține unui domeniu (strategie, tematic, familie, wargame, party, abstract, customizabil, de copii), se poate regăsi în una sau mai multe categorii (peste 80 în acest moment), este bazat pe una sau mai multe mecanici (peste 50 deocamdată) și poate face parte dintr-o familie (aici lucrurile sunt foarte diverse, nu are rost să intrăm în detalii). Unii jucători acordă atenție acestor caracteristici, alții deloc. Unii se limitează la a încerca jocuri din anumite domenii sau explorează mecanici specifice, alții fug ca dracul de tămâie când văd „farming” sau „trading”, iar alții abordează întreg spectrul cu lejeritate.

Categoriile ne spun câte ceva fie despre temă, fie despre tipul jocului, dar asta nu înseamnă că tot ce aparține de o anume categorie va fi la fel. Gândiți-vă la ele ca la genurile de film: sunt multe feluri de a face science fiction, la fel cum o biografie poate fi povestită în diverse moduri.

Această serie de articole analizează șase dintre categoriile mele preferate de jocuri: city building, fantasy, science fictionancient, medieval, card games, economice. Ordinea categoriilor este aleatoare, să zicem. Iar printre jocurile recomandate vor exista suprapuneri, deci să nu vă mirați când vedeți un joc menționat în mai multe locuri (e.g. Caylus).

 

City building este o categorie ce există de aproape 100 ani (primele jocuri au apărut prin anii ’30) și cunoaște două forme de implementare:

  1. Cea în care jucătorii lucrează împreună pentru a construi un întreg.
  2. Cea în care fiecare jucător construiește separat o parte a întregului, putând exista sau nu interacțiune între aceste părți.

Continue Reading

Copycat – protest subtil prin plagiat recunoscut

Acum câţiva ani un om politic important a fost acuzat că şi-a plagiat lucrarea de doctorat. Au urmat scandaluri în presă, negare din partea acuzatului şi s-a format o comisie care să verifice cum stăteau de fapt lucrurile. La scurt timp, unul dintre membrii acestei comisii a fost la rândul lui acuzat de plagiat. Dacă aceste lucruri sună familiar e din cauză că s-au întâmplat într-o manieră similară şi în România, dar şi în Germania (şi cu siguranţă în multe alte locuri). Friedemann Friese a ales să-şi exprime nemulţumirea creând un joc care copiază cu neruşinare (dar cu aprobarea designer-ilor) mecanici din Dominion, Through the Ages, Agricola şi Puerto Rico. Jocul include multe alte referinţe şi aluzii în ilustraţii şi mecanici dar, în principal, el încearcă să demonstreze că nu e nici frumos şi nici bine să-ţi doreşti să reuşeşti să realizezi ceva prin lucruri care nu-ţi aparţin.

Fabula lui Aesop are drept morală “Nu spera să reuşeşti cu pene împrumutate”, iar Lucian Blaga a spus-o ceva mai elegant: “Te poţi împodobi cu penele altuia, dar nu poţi zbura cu ele”. Titlul jocului în germană este chiar Fremde Federn (pene împrumutate), dar versiunea în engleză ilustrează ceva mai modest intenţiile autorului: Copycat. Let’s dive in.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading

Puerto Rico Limited Anniversary Edition – 10 ani care merită sărbătoriţi

Acum vreo 10 ani topul BGG arăta cu totul altfel. Reiner Knizia era la apogeul carierei sale, astfel că vreo 10 din jocurile create de domnia-sa se lăfăiau în vârful piramidei. Unele dintre jocurile prezente atunci în top se mai află şi astăzi pe poziţii foarte înalte, ele păstrându-şi de-a lungul timpului savoarea şi valoarea (El Grande, Hannibal: Rome vs. Carthage, Goa, Die Macher), în timp ce altele au fost îndepărtate în timp înspre top 200-300  (Diplomacy, Formula De, Primordial Soup, Tikal) sau chiar mai jos (Titan, Ikusa etc). Jocurile euro erau destul de slab reprezentate, mecanicile de role selection (variable phase order) şi worker placement erau într-o formă incipientă şi foarte puţin utilizate, doar area control şi tile placement fiind prezente din abundenţă. Ca să fiu sincer, nu este o perioadă în care mi-aş fi dorit să mă apuc de acest hobby, acum că m-am obişnuit cu bogăţia şi potenţialul extraordinar al jocurilor moderne.

Anul 2002 nu a fost nici el unul revoluţionar, dar au apărut câteva jocuri care au rămas pietre de hotar în istorie şi care au marcat profund felul în care boardgames arată astăzi. Martin Wallace a publicat Age of Steam, Dirk Henn a publicat prima ediţie a lui Wallenstein, Jerry Taylor a scos Hammer of the Scots şi Andreas Seyfarth a dat lumii Puerto Rico. Analize istorice se pot face pe multe pagini, dar locul lor nu este aici. Vreau numai să spun că 10 ani mai târziu Puerto Rico este încă în top 3 BoardGameGeek şi ediţia aniversară limitată este un eveniment ce merită consemnat.

Continue Reading