All posts tagged “Richard Breese”

Keyflower – worker bidding şi auction placement

Mi-e greu să înţeleg de ce Keyflower nu e popular în România. Cel mai apreciat joc din seria Key urcă în top BGG cu încăpăţânare din momentul lansării şi acum bate la uşa celor mai apreciate 100. Are interacţiune directă şi indirectă, are licitaţii şi worker placement, city building şi set collection, are simboluri intuitive şi oferă prilejul de a lua multe decizii interesante, merge bine în aproape tot spectrul de jucători de la 2 la 6, are o durată rezonabilă şi se explică asemeni oricărui alt joc de dificultate medie.

Care să fie deci impedimentele în calea popularităţii? Poate pentru că nici Richard Breese şi nici Sebastian Bleasdale nu sunt foarte cunoscuţi jucătorilor români – Reef Encounter nu e un joc foarte popular din câte am văzut şi nici celelalte jocuri din seria Key nu sunt gustate pe tărâmurile mioritice. Poate datorită lipsei de interes manifestate de magazinele de la noi atât imediat după lansare, cât şi după apariţia celei de-a doua ediţii la începutul acestui an. Oricare ar fi cauzele, poate reuşesc acum să trezesc interesul unora dintre voi. Pentru că jocul merită încercat măcar o dată dacă aspectele menţionate în primul paragraf v-au stârnit curiozitatea.

Continue Reading

Unboxing Keyflower

După Keywood (1995), Keydom (1998) – primul joc ce se consideră a fi folosit mecanica worker placementKeytown (2000), Keythedral (2002), Key Harvest (2007) şi Key Market (2010), Richard Breese revine în 2012 cu al şaptelea titlu din serie – Keyflower.

Nedorindu-şi o situaţie asemănătoare cu cea din 2010 când jocul Key Market a fost publicat în mult prea puţine exemplare comparativ cu cererea pieţei (ceea ce a dus, evident, la o creştere artificială a preţului puţinelor còpii aflate pe piaţă), Richard a început să strângă pre-comenzi în martie 2012 pentru a vedea care este volumul cererii. Mi-am luat şi eu numărul 295 şi nu mi-a mai rămas decât să aştept. Opt luni mai târziu, cutia  a fost dezbrăcată şi pusă pe masă.

Avem deci un nou design Richard Breese, de astă dată în colaborare cu Sebastian Bleasdale, ilustrat de talentata soţie Juliet alături de fiica Jo. Reacţia comunităţii este până acum una foarte pozitivă vis-à-vis de gameplay, dar despre aceste aspecte vorbim cu altă ocazie. Deocamdată, ochii cât cepele. :)

Continue Reading

Perfuzii din trecut, infuzii din viitor

Trebuie să cunoşti trecutul ca să înţelegi prezentul” zicea Carl Sagan. Dar ce este trecutul, dacă e să ne raportăm la boardgames? Ieri? Anul trecut? Acum 5 ani sau înainte de 1990? Putem să facem o convenţie: jocurile din prezent sunt jocurile care sunt în cea mai mare parte încă disponibile în oferta magazinelor – deci au fost publicate din 2011 încoace. Restul, să zicem că fac parte din trecut, din istorie.

E interesant trecutul? Merită el oare investigat şi descoperit din punctul în care suntem în prezent? Unii ar zice că nu, având în vedere avalanşa de mecanici noi, grafică din ce în ce mai detaliată şi amestecuri tot mai diverse de elemente tematice şi abordări inovatoare. Alţii ar zice că fără jocurile din trecut cele din prezent nu ar fi existat aşa cum le ştim. Jocurile noi preiau de cele mai multe ori mecanici cunoscute, teme familiare sau elemente folosite de prea multe ori. Şi putem astfel ajunge în extrema saturaţiei în care Tom Vasel nu mai vrea să audă de comerţ în Marea Mediterană, unii s-au supărat pe jocurile ce abuzează de mecanica deck building, iar eu refuz să mai pun mâna pe ceva creat de Corey Konieczka şi are event cards.

Viitorul e clar influenţat de trecut şi prezentul îl şlefuieşte “as we speak”. E bine să fim uneori nostalgici şi să preţuim jocurile vechi ce au făcut istorie şi au creat oportunităţi extraordinare, dar e bine să fim şi ferm ancoraţi în prezent şi să privim cu încredere înspre viitor. Echilibrul e de multe ori de preferat. Aşa că hai să vorbim mai întâi despre cele mai aşteptate jocuri ale lui 2012 ce îmi sunt cunoscute în acest moment.

Continue Reading

Keythedral – impresii de început

Înainte de apariţia lui Caylus şi a întregii revoluţii worker placement ce a urmat, au existat foarte puţine jocuri care se foloseau de această mecanică. Luând-o invers cronologic avem în top 3000 BGG Manila (2005), Dos Rios (2004), Neuland (2004), Antiquity (2004), Eketorp (2003), Warcraft (2003), Way Out West (2000) şi Bus (1999). Am trecut cu vederea jocurile foarte obscure obscure şi încă 2 titluri: Keydom (1998) – primul joc ce se consideră a fi folosit mecanica worker placement*, reimplementat în 2000 de Aladdin’s Dragons – şi Keythedral (2002). Ambele au fost create de Richard Breese şi ambele fac parte din seria Key ce mai are în componenţă Keywood (1995), Keytown (2000), Key Harvest (2007), Key Market (2010) şi jocul ce urmează să apară la Essen 2012 – Keyflower.

Keyflower va fi o versiune mai complexă a lui Keythedral, ca un fel de sărbătorire a 10 ani de la lansarea celui din urmă. Dar până la Essen mai este multă vreme şi, chiar dacă am precomandat jocul, deocamdată nu pot să vă spun mare lucru despre el. Vom vorbi însă despre sursa lui de inspiraţie, un joc ce poate concura fără nicio problemă şi chiar este peste multe din jocurile apărute în ultimii ani sub influenţa marelui Caylus.

* Ulterior, mecanica de worker placement (mai degrabă o versiune arhaică a acesteia) a fost atribuită şi altor 2 jocuri mai vechi, Merlin (1993) şi Valley of the Mammoths (1991).

Continue Reading