All posts tagged “Runewars”

Acum 10 ani: o scurtă analiză a lui 2010

Aș putea să mă rezum la o banalitate cu topping de pozitivism de genul:

“Anul 2010 s-a făcut remarcat prin jocuri excelente ce încă își fac simțită prezența pe mesele noastre, precum 7 Wonders, Fresco, Forbidden Island, Hanabi, Dominant Species sau Sid Meiers Civilization. Tematice legendare de calibru mare ca Runewars, Earth Reborn sau Merchants & Marauders luptă cot la cot pentru supremație cu wargames precum Commands & Colors: Napoleonics sau Labyrinth: The War on Terror.”

Și să termin ce am avut de spus chiar înainte de a începe. Dar toată lumea cunoaște aceste jocuri, prietenii noștri le joacă, ne împiedicăm de unele dintre ele chiar și în supermarket. N-aș zice nimic nou.

Sau aș putea să fiu cu nasul pe sus, ancorat în prezent și ignorant față de trecut și să zic:

“Acum 10 ani au apărut foarte multe jocuri bune ce au stârnit discuții, au creat valuri și au fost succese comerciale, dar astăzi nu mai văd pe nimeni să le joace. Când ați intrat ultima oară într-un loc unde se joacă boardgames și ați văzut pe masă Battles of Westeros, Innovation sau Lords of Vegas? Câți dintre prietenii voștri mai joacă Rattus ori Defenders of the Realm? Pe cine ați mai auzit în ultima vreme vorbind despre Mord im Arosa, The Boss ori Expedition: Northwest Passage?”

Dincolo de banalități evidente sau evoluție spectaculoasă a pieței și a felului în care se fac jocurile, anul 2010 a fost:

  • Un an al marilor începuturi;
  • Un an plin de mediocrități.

O să le iau pe rând și o să înțelegeți de ce spun asta.

Continue Reading

2.0: the new old games

Am început să mă delectez cu jocurile moderne în 2010. Ca orice om “de rând”, am început simplu, primele jocuri au fost Catan, Carcassonne și Ticket to Ride. Consideram pe atunci că lumea jocurilor e vastă și greu de înțeles, cu multe variațiuni pe aceeași temă, versiuni diverse ale jocurilor și ediții încâlcite. În ultimii 6 ani lucrurile s-au complicat tot mai mult și cred că e din ce în ce mai greu pentru jucătorii noi să înțeleagă și să se familiarizeze cu ce oferă piața.

Alături de jocurile noi și originale apar destul de multe jocuri din categoria pe care am numit-o “2.0”. Versiuni noi, retipăriri, reimplementări. Uneori de la același publisher, alteori nu. Uneori cu schimbări majore, alteori foarte mici sau chiar deloc. Cred că se pot distinge 6 categorii distincte, fiecare cu specificul ei, unele dintre ele cu ramificații în celelalte. Haideți să le analizăm pe rând și să vedem dacă putem să dăm sens acestui amalgam încâlcit. Iar apoi tragem și niște concluzii.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading

Despre haos, evenimente aleatoare, noroc şi întâmplări (ne)fericite – partea a doua

În partea a doua mi-am propus să prezint experienţele ludice care, din cauza elementelor de noroc nefericit (în umila mea opinie) implementate sau din cauza haosului, nu s-au înţeles cu masa mea de joc şi m-au părăsit foarte repede. Mai degrabă eu pe ele. Norocul meu – aş zice, cu intenţie vădită de a realiza un calambur pe baza titlului articolului – că jocurile bune nu sunt nici puţine şi nici foarte greu de găsit. Poate unele dintre ele sunt scumpe atât la buzunar, cât şi la vedere – dar despre asta poate vorbim cu altă ocazie, parţial am făcut-o oricum.

O să las la vatră onorabil şi fără să analizez în niciun fel jocurile unde implicarea zarului e mai evidentă decât nesimţirea politicienilor români. Şi anume, jocurile în care zarul decide soarta unei bătălii (Conquest of Nerath, Defenders of the Realm, Summoner Wars, Space Hulk, unele wargames), jocurile în care dai cu zarul ca să vezi cine dă primul cu zarul (Merchants & Marauders), jocurile în care zarul decide ce sau câte resurse devin disponibile (Catan, Stone Age) sau jocurile în care dai cu zarul să vezi dacă mai eşti normal la cap după ce ai făcut un pas pe hartă (Mansions of Madness).

Continue Reading

Unboxing Runewars

Runewars e un amestec oarecum ciudat. E primul joc de proporţii epice pe care l-am încercat, dar există jocuri mult mai epice – Twilight Imperium. Are multe miniaturi care sunt bine făcute, dar am văzut jocuri cu miniaturi mult mai arătoase şi mai detaliate – Conquest of Nerath, Mansions of Madness, Space Hulk. Are multe cărţi cu ilustraţii frumoase şi cartoanele sunt de bună calitate şi foarte evocatoare – dar jocuri precum Lancaster, Dungeon Lords sau Planet Steam se descurcă mai bine la acest capitol.

Jocul are însă o poveste interesantă, un mecanism inovator de rezolvare a bătăliilor, foarte multă atmosferă şi eroi care îşi croiesc propriile aventuri independent de armatele care se războiesc la 2 paşi de ei. Are cursivitate, are ritm, are tensiune şi e perfect ca lungime. Este un joc care nu excelează din aproape nici un punct de vedere, dar reuşeşte să se facă plăcut îmbinând de o manieră excelentă mecanicile, tematica şi aspectul. Trebuie numai să vă rezervaţi din timp o seară cu 4-5 ore libere şi să intraţi în “epic mode“. :)

Continue Reading