All posts tagged “Russian Railroads”

Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

Continue Reading

Trambahn – and so, the Lost Cities are dead

În mod normal e dificil să faci un joc lejer strict pentru 2 jucători care să se bazeze pe hand management. Star Realms ar fi un exemplu bun, Battle Line un altul. Lost Cities e aproape un clasic, iar Morels de-abia se atinge de mecanică – predomină mai degrabă set collection. Și lista se cam oprește aici. Celelalte jocuri cu o implementare bună pe hand management sunt fie pentru mai mult de 2 jucători, fie dificultatea tinde să crească (sau ambele afirmații sunt adevărate).

Trambahn e un joc creat de Helmut Ohley (cunoscut pentru Russian Railroads, Poseidon, 1880, 1844, 1848) în 2015, ilustrat de Klemenz Franz cu ajutorul imaginilor oferite de muzeul tramvaiului din Munchen. Jocul face parte alături de Patchwork, Hengist, Gold Ahoy, Le Havre: The Inland Port și Agricola: All Creatures Big and Small din seria jocurilor pentru 2 jucători publicate de Lookout Games în germană și Mayfair Games în engleză.

Continue Reading

Russian Railroads – worker placement is almost dead

Dacă v-aţi săturat de worker placement, vă înţeleg. Dacă v-aţi săturat de jocuri Euro ce favorizează mecanicile în dauna aspectului tematic, vă înţeleg de asemenea. De-a lungul timpului au apărut zeci de jocuri cu plasare de muncitori ce au sacrificat fără scrupule aspectul tematic doar pentru a face loc unui dichis ce “dădea bine” în contextul respectiv.

În 2013 au apărut vreo 40 worker placement (şi alte 50 “zac” în baza de date BGG cu prea puţine voturi pentru a fi băgate în seamă) şi prea puţine dintre ele au reuşit să se facă remarcate prin ceva nou şi interesant. Caverna a reinventat Agricola, Bora Bora a dus zarurile în zone exotice, Euphoria le-a aruncat într-un viitor distopic, iar Madeira a dat un nou sens termenului “joc complex”. Şi cam atât. Lewis & Clark nu mi s-a părut suficient de divers, Spyrium nu l-a reafirmat pe William Attia, Legacy e dezechilibrat şi oarecum plictisitor, Yunnan nu m-a convins că ceaiul merită atenţia mea. Mai am oarecare speranţe de la Bruxelles 1893, dar nu foarte mari.

Russian Railroads face la rândul lui câteva sacrificii tematice şi are o rejucabilitate destul de redusă, dar există şi multe părţi bune despre care merită să vorbim.

Continue Reading

3 ani, 400 jocuri şi 1600 partide mai târziu – jocuri şi jucători sub semnul întrebării

Ce înseamnă toate aceste numere pe care le vehiculăm atât de des? Am X jocuri în colecţie. Am jucat jocul cutare de Y ori. Mă joc de Z ani. Luna asta am cumpărat Ţ jocuri şi am jucat N partide.

Mă împiedic la tot pasul în ultima vreme de tot felul de statistici şi numere aruncate în toate direcţiile, precum şi de controverse legate de semnificaţia acestor numere. Unii numără şi expansiunile la dimensiunea colecţiei, alţii le consemnează în catastif ca partide jucate. Unii consideră absurd să contorizezi partidele jucate în medii virtuale, alţii au pe raft mai multe titluri nejucate decât au majoritatea dintre noi jocuri în întreaga colecţie. Unii vânează atingerea unor procente sau a unor praguri pentru a avea un oarcare sentiment de împlinire, alţii ignoră complet orice cuantificare numerică şi folosesc sisteme similare cu cele ale băştinaşilor australieni Walpiri: unu, doi, multe…

În primul rând, aceste numere ar trebui să însemne ceva pentru cel care le împinge înainte. Deci daţi-mi voie să detaliez în cele ce urmează ce-mi spun mie cifrele, punând lucrurile în context ludic şi istoric.

Continue Reading