All posts tagged “Samurai”

Pledoarie în favoarea jocurilor vechi

Mă consider un om ancorat în tot ce e nou, poate chiar un adept al „cult of the new”. Vânez jocuri noi, caut muzică nouă, mă uit la filme noi. Poate 80-90% din tot ce „consum” e apărut în ultimul an. Dar uneori îi mai caut pe Katharine Hepburn sau pe James Stewart, îl mai regăsesc pe Frank Sinatra sau Queen, ori mă pierd prin Go sau Backgammon.

Jocurile vechi nu au mare trecere în zilele noastre. Spun asta uitându-mă la oferta magazinelor, la ce se joacă pe la întâlniri, la ce se vinde pe forum. Iar „vechi” în domeniul boardgames poartă o dată a apariției mai recentă decât ați crede: dacă nu începe cu 2xxx, anul apariției se pierde în negura timpului. E de înțeles. Pe de o parte, pentru că foarte puțini dintre noi joacă boardgames de mai mult de 4-5 ani – eu însumi am jucat prima partidă de Catan în decembrie 2010 – deci nu am crescut cu jocuri și nu le considerăm parte a copilăriei. Pe de altă parte, jocurile vechi sunt greu de găsit – dacă nu a apărut o ediție nouă, cam orice joc dispare de pe piață în 2 ani. În fine, jocurile vechi „suferă” de aspect grafic perimat, de mecanici desuete, de reimplementări sub diverse forme.

Am jucat vreo 80 astfel de jocuri vechi de-a lungul timpului și, spre surprinderea mea, distribuția notelor este similară pentru cele 3 segmente considerate de mine: antichitatea de până în 2000, evul mediu 2001-2010, era modernă din 2011 încoace. Cam 45-50% din jocuri au primit note de 7 sau mai mari. Cu alte cuvinte, ai șanse să găsești ceva pe gustul tău oriunde ai căuta.

Haideți deci să facem câteva categorii și să le analizăm pe îndelete.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading

Despre haos, evenimente aleatoare, noroc şi întâmplări (ne)fericite – partea întâi

Noroc, şansă, baftă, haos, debandadă, babilonie, hazard, întâmplare, loterie, zar, babaros, prăvălici (da, i se mai spune şi aşa cubului mofturos). Random sau aleator. Acesta este grupul de termeni care denotă elementul de noroc prezent în unele boardgames şi care pentru unii e acceptabil sau chiar dorit, în timp ce pentru alţii reprezintă un turn off. În funcţie de durata unui joc, tema abordată şi mecanicile folosite, elementele ce introduc haosul şi norocul pot veni la fix sau pot strica experienţa de joc.

Să nu uităm nicio clipă că abordarea prezentată aici e expresia subiectivă a preferinţelor mele ludice, exersate pe parcursul a 18 luni, 550 partide şi 170 jocuri diferite. Care s-ar putea modifica în viitor, cine ştie… Dar pentru asta va exista la momentul potrivit un articol dedicat. Până atunci, voi vorbi în această primă parte despre experienţele pozitive, urmând ca în partea a doua să analizez aspectele negative şi să tragem o linie groasă înainte de a formula concluzii.

Continue Reading

Ce jucăm când nu “ridicăm greutăţi”?

Atunci când mi se cere o recomandare de joc cel mai la îndemână lucru pe care îl pot face este să arăt lista jocurilor cărora le-am dat nota 10. Sunt titluri unul şi unul, create de cei mai mari designers contemporani, cu mecanisme complexe şi rejucabilitate foarte mare. Aceste jocuri au însă o mică hibă: 9 din cele 11 titluri au o durată medie de joc de peste 2 ore şi un weight estimat de minim 3,5. Asta înseamnă că poate mulţi dintre cei care îmi cer o recomandare nu o vor putea testa pentru că acele jocuri le depăşesc pentru moment disponibilitatea temporală sau pentru că grupul de joc preferă lucruri mai uşoare.

Nu m-am culcat pe o ureche şi m-am pus pe studiu. Era imposibil să nu găsesc măcar câteva jocuri bune şi uşurele prin lista celor care mi-au cinstit masa, ca să nu mai vorbesc de jocurile pe care le-aş încerca cu mare plăcere dacă s-ar ivi ocazia. Bineînţeles că aceste recomandări sunt filtrate prin preferinţele mele şi sunt la fel de subiective ca recomandările oricărui alt jucător. E posibil să nu vă placă niciunul din aceste jocuri, dar sunt şanse mari să vă ridicaţi de la masă cu satisfacţia pe care am simţit-o şi eu când le-am încercat şi care m-a determinat să le acord note foarte bune.

Continue Reading