All posts tagged “Spiel des Jahres”

San Marco – impresii după primul joc

Alan R. Moon face jocuri de multă vreme, aș putea zice că toată viața lui s-a îndeletnicit cu asta. De la primul design publicat în 1977 (War at Sea 2) și până la expansiunile Ticket to Ride apărute anul trecut, în cei 35 de ani de activitate și-a pus semnătura pe mai bine de 80 jocuri și expansiuni. A fost răsplătit de 2 ori cu Spiel des Jahres, în 1998 pentru Elfenland și în 2004 pentru Ticket to Ride. Jocurile domniei-sale (Airlines Europe, Incan Gold, Isla Dorada, seria Ticket to Ride) au adunat mii de familii în jurul mesei și au inițiat milioane de începători în acest hobby.

Astăzi vom vorbi despre un joc care nu e foarte cunoscut la noi, iar acest lucru e numai din vina domnilor publishers. Căci jocul a văzut lumina tiparului într-o singură ediție în 2001 în câteva mii de exemplare și atât, de atunci cei care și-au dorit să încerce jocul au fost nevoiți să-l vâneze în diverse licitații sau schimburi, mulțumindu-se aproape de fiecare dată cu o copie second hand. Situația se prezintă aproape ca un paradox: jocul e la limita lui top 200 și dorit de mulți oameni, dar nimeni nu se învrednicește de 11 ani să-l publice din nou. E bun sau nu e bun San Marco? Hai să vedem împreună.

Continue Reading

Qwirkle! – noul strigăt de victorie în familie

Timp de multă vreme „Scrabble!” a fost strigătul de victorie în serile ploioase petrecute în familie. Am jucat multe partide de Scrabble în “tinerețe” și e un joc care mi-a plăcut mult. Dacă ar fi să mă întrebați acum “Ai mai juca Scrabble?” răspunsul meu va fi fără ezitare “Nu prea.”. Pentru că între timp am jucat vreo 60 de jocuri care sunt mult mai bune și pe care le-aș alege fără măcar să clipesc în defavoarea bătrânului stăpân al cuvintelor. Deși Scrabble e un joc excelent ce dezvoltă atât vocabularul cât și gândirea strategică, durează prea mult și uneori limitează prea drastic alegerile. Ce să fac cu V B R G M T S??

Contrar așteptărilor voi spune acum următorul lucru: din punctul meu de vedere Qwirkle e un joc ce nu are nimic în comun cu Scrabble, poate niște mici asemănări de suprafață. Dar este jocul care a adus un nou strigăt de victorie în familie.

Continue Reading

Kiesling & Kramer – Tikal & Torres

Acum că lucrurile s-au mai liniştit după marea vânzoleală de la Essen şi cele câteva sute de jocuri lansate vor începe să fie puse pe mese de tot mai mulţi jucători, eu cred că e timpul să ne întoarcem puţin înapoi la rădăcini, back to basics. Sigur că noile jocuri sunt frumoase şi colorate şi pline de mecanici noi şi interesante, dar ele îşi datorează în mare măsură existenţa “bătrânilor” sau “veteranilor”. Sigur că în perioada următoare am de gând să vorbesc despre multe jocuri bune lansate la Essen, dar între timp haideţi să ne îndreptăm atenţia asupra lui Tikal şi Torres.

Poate ar fi fost o alegere mai firească să compar Tikal cu Tikal II, dar nu am avut şansa să-l joc pe cel din urmă şi nici nu cred că vreau să o fac prea curând. Părerile jucătorilor par să coincidă atunci cand spun că sequel-ul e mai slab şi mai light decât originalul, aşa că aş prefera să îmi pierd vremea cu lucruri mai bune.

O altă alegere firească ar fi fost să compar Tikal cu celelalte două membre ale Mask Trilogy, Java (2000) şi Mexica (2002). Dar am avut șansa să joc Java și nu am fost impresionat, iar instinctele îmi spun că nici Mexica nu mă va fascina. Așa că voi pune față în față două jocuri bune, ale căror calități au trecut cu brio testul timpului și sunt încă savurate de mii de oameni:

Continue Reading

The Castles of Burgundy – jocul de zar strategic

Notă de început 30-08-2011Acum câteva zile m-a apucat ceva… nu ştiu să vă spun exact ce, poate entuziasmul generat de descoperirea unui joc bun şi dorinţa de a împărtăşi cu ceilalţi descoperirea… şi i-am spus lui Undead Viking de pe BGG că s-ar putea să-i placă jocul asta. Ştiţi de ce a fost asta o mare greşeală? Pentru că The Castles of Burgundy este unul din puţinele jocuri excelente din lumea asta care încă nu a primit un review din partea lui Salinas sau Ender sau Undead Viking. Eu trebuia să fiu printre primii oameni DIN LUME care îi face un review acestui extraordinar joc care actualmente se află în top 200 BGG şi urcă în continuare nestingherit de nimeni şi de nimic. Urmează să vă ţin la curent cu desfăşurarea evenimentelor.

După cum mă ştiţi în ultima vreme, mi-am făcut un obicei din a scrie introduceri lungi legate de tema jocului, uneori ca să vă fac să o simţiţi mai tare pentru că jocul o transmitea de o asemenea natură, alteori ca să atrag atenţia asupra LIPSEI temei. Termenul folosit în limbajul “geek” este “pasted on” atunci când tema este luată ca atare, aşezată asupra unor mecanici de joc şi pretinsă astfel a fi integrată. Ei bine, The Castles of Burgundy este unul din acele exemple în care mecanica de joc este extraordinară pentru că Stefan Feld este, în viziunea mea, noul “copil minune” al creatorilor de boardgames, dar tematica nu se apropie deloc de Burgundia, de castele sau de vreun sentiment medieval. Dacă e sa fi dat eu însumi o temă acestui joc… ei bine, o să revin la asta pe finalul prezentării, hold your horses.

The Castles of Burgundy este un joc publicat destul de recent, în mai 2011. L-am cumpărat imediat după apariţie pentru că în ultima vreme sunt un mare admirator al lui Feld şi a creaţiilor sale, dar şi pentru că am în colecţie alte câteva titluri din Alea big box series toate excelente. Jocul este unul de strategie, folosindu-se într-o manieră foarte elegantă de mecanicile dice rolling şi tile placement. Ca să fiu absolut sincer cu voi şi s-o spun pe româneşte: este un joc în care dai cu zarul ca să obţii şi apoi să plasezi nişte piese pe planşa proprie. Am spus “dai cu zarul” şi acum adaug repede până nu vă pierd: jocul este unul de STRATEGIE, norocul nu are nimic de a face cu zarul. Dimpotrivă, este unul din puţinele jocuri din lumea asta în care zarurile şi strategia chiar reuşesc sa facă (,) casă bună. Hai să mai amintesc aici Macao şi Roma sau Arena – toate de Stefan Feld şi toate vor primi mai devreme sau mai târziu review de la mine.

Bun, hai să începem să analizăm componentele, ca să putem trece la lucruri mai serioase, şi anume mecanica şi mersul jocului.

Cutia este una care ar vrea să spună ceva despre castele şi Burgundia, dar pe mine m-a lăsat absolut rece:

Continue Reading