All posts tagged “The Palaces of Carrara”

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading

Unboxing The Palaces of Carrara

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer creează jocuri împreună din 1997, reuşind până astăzi să publice nu mai puţin de 25 titluri. Puţini sunt cei ce reuşesc individual să adune în portofoliu un asemenea număr de boardgames în întreaga carieră şi cu atât mai de admirat sunt colaborările ce trec de nenumărate ori testul timpului. Cei doi designers au mai avut şi proiecte individuale (amintesc Vikings al lui Michael Kiesling) sau alte colaborări (Wolfgang Kramer a creat alături de Richard Ulrich El Grande, The Princes of Florence şi Colosseum).

Am încercat suficient de multe jocuri create de K&K ca să am în mare o idee despre publicul ţintă: dificultate mică înspre medie, componente frumos desenate şi de calitate, mecanici intuitive. Din păcate, acest tip de jocuri foarte rar ajunge să-mi rămână în colecţie, “ganterele de 3” fiind dificil de pus pe masă înaintea celor cu greutate mai mare. Cu toate astea, admir eleganţa multor mecanici implementate de cei doi (amintesc El Grande sau Torres) şi joc cu interes noile creaţii când am ocazia. De aceea am fost curios şi de Palaces of Carrara, iar după prima partidă nu am fost deloc dezamăgit. Componentele sunt extraordinare, mecanicile sunt simple şi curate (mecanismul de ajustare a preţurilor implementat în Vikings şi utilizat şi de Uwe Rosenberg în Ora et Labora revine), iar jocul include o expansiune ce promite rejucabilitate ridicată şi un plus de profunzime strategică. Până să-mi definitivez opinia despre gameplay, avem imagini pline de culoare.

Continue Reading