All posts tagged “tile placement”

Suburbia – decât codaş la oraş, mai bine în cartierul tău fruntaş

Nu sunt un fan al lui Ted Alspach – al cărui cel mai cunoscut joc e Ultimate Werewolf – în schimb îmi plac suficient de mult jocurile de tip city building ca să-i acord aproape fiecărui titlu apărut o şansă.

Nu sunt nici un căutător de jocuri simple şi uşor de învăţat – aş zice că exact opusul mă caracterizează – dar Suburbia are anumite calităţi ce-l fac să fie plăcut atât de jucătorii experimentaţi, cât şi de cei cu o latură ludică mai puţin exersată. Sigur că are şi micile lui hibe, dar tocmai de asta suntem aici: să vedem dacă merită sau nu “să trăim în oraşul viitorului, astăzi!”

Continue Reading

RED – din Spania, cu multă pasiune

Néstor Romeral Andrés e un tânăr frumos, deştept şi cu propria companie ce publică boardgames. A creat până acum vreo 50 de jocuri abstracte şi faptul că nu a reuşit să ajungă nici măcar în top 3.000 BGG nu l-a descurajat, tot timpul are un proiect nou pe masă. Asta poate din cauză că primeşte în particular feedback mult mai solid şi mai pozitiv decât cel la vedere de pe BGG sau poate pentru că pasiunea lui transcede dorinţa de a fi pe vreo poziţie fruntaşă în topuri. Oricare ar fi cauzele, omul m-a cucerit cu RED şi am de gând să-i mai dau câteva şanse – deşi primul contact a fost prin intermediul lui Taiji care nu m-a convins.

RED se bazează pe o idee foarte simplă: 2 sau 3 jucători jonglează cu tiles şi 3 culori pentru a obţine patterns ce aduc maxim de puncte la final. Mi-e teamă că o să epuizez regulile într-un singur paragraf şi mult prea devreme, aşa că plasez mai întâi strategic o poză şi revin cu detalii după “pauză”.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading

Ginkgopolis – simbioză cu natura, armonie în mecanici

Arborele de Ginkgo Biloba este o fosilă vie, o plantă ce există pe planeta noastră de aproximativ 250 milioane de ani şi a văzut de-a lungul vremii întreaga evoluţie fascinantă a regnului vegetal şi animal. Copacii de Ginkgo ajung să trăiască şi peste 2.000 ani şi sunt fie de sex masculin, fie de sex feminin – o raritate în lumea vegetală – iar extractul de Ginkgo se crede că îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, memoria şi ajută la eliminarea radicalilor liberi. Medicina tradiţională chinezească are zeci de aplicaţii practice pentru această plantă, iar industria farmaceutică modernă abundă de produse bazate pe faimosul extract.

Nu sunt convins că Xavier Georges are neapărat o fascinaţie pentru Ginkgo Biloba, dar folosirea minunatului copac drept cadru de desfăşurare a unor activităţi urbanistice într-un viitor utopic e foarte inspirată. Extrem de reuşite sunt şi ilustraţiile, forma pieselor ce reprezintă victory points, cât şi cilindrii voluminoşi de lemn ce marchează clădirile proaspăt construite. Mecanicile se îmbină şi ele armonios construind un joc extrem de tactic şi tensionat, dar fluid şi intuitiv totodată. Hai să vorbim mai pe larg despre toate acestea.

Continue Reading

The Palaces of Carrara – un clasic modern

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer fac jocuri împreună (dar şi separat) de peste 20 de ani. Cu siguranţă nu vă sunt străine titluri precum Tikal, Mexica, Java, Torres, Asara sau poate chiar Pueblo, Cavum, Australia, Bison sau Artus. Cei doi au jonglat multă vreme cu action point allowance system şi au dat mari bătăi de cap cu accente de analysis paralysis temerarilor care au pus jocurile lor pe masă. Nu există nici urmă de îndoială că cei doi fac jocuri excelente, multele premii şi nominalizări obţinute de-a lungul timpului – ca să nu mai vorbim de poziţiile ocupate în top BGG – o dovedesc cu prisosinţă. Multe dintre ele le-am putea chiar încadra la categoria “clasice”.

Cei doi au fost de-a lungul timpului atât mari inovatori de mecanici, cât şi adepţii refolosirii şi rafinării elementelor cunoscute şi dovedite de succes, iar pe partea tematică s-au folosit de cele mai variate idei şi locaţii – chiar dacă de multe ori doar la suprafaţă. Mi-e foarte clar că mulţi dintre noi vor strâmba din nas când vor auzi că Palaces of Carrara este vorba despre construcţia de oraşe în Italia medievală. Perioada asta a fost atât de folosită de-a lungul timpului că orice designer cu scaun la cap se va gândi de două ori înainte să o folosească. Tom Vasel poate chiar ar avea impulsul de a arunca cutia pe geam sau la gunoi, dar ar face o mare greşeală. Căci jocul este bun şi merită atenţia jucătorului modern de boardgames care nu mai poate fi surprins de tematici şi mecanici prăfuite cu una, cu două.

Continue Reading