All posts tagged “Torres”

Top 100 din 2018

În mod normal, nu fac analize detaliate când fac topul 100 anual. Enumăr jocurile… și cam atât.

Realizarea topului îmi dă suficient de furcă și, de cele mai multe ori, nu mai am energie să vorbesc despre rezultat. Plus că am observat că acest top nu e niciodată 100% final. Tot timpul mai găsesc câte o mică schimbare sau permutare de făcut, nu pot fi absolut mulțumit de ordinea jocurilor oricât le-aș muta de pe o poziție pe alta.

E și normal. Până la urmă, ce diferență poate fi între un joc de pe locul 42 și cel de pe locul 43 sau 44? Minusculă. Toate cele 100 sunt jocuri care îmi plac, le țin cu drag pe raft (deocamdată) și, cu cât sunt mai sus în top, cu atât mai abitir îmi doresc să le joc din nou.

De fapt, cred că aceasta e esența topului. Să fac un ”snapshot” de moment pentru două lucruri: cât de mult îmi doresc să joc un joc și cât de inovator, deosebit sau intens e gameplay.

Să luăm deci calupuri de câte 10 jocuri și să vedem care sunt noutățile și care sunt cele mai importante modificări față de anul trecut.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 5 din 7: medieval

Categoria medievală conține jocuri ce sunt inspirate din perioada de aproximativ 1000 de ani cuprinsă între căderea Imperiului Roman de Apus în anul 500 și începutul Renașterii, respectiv epoca marilor descoperiri de la 1500. Pentru comoditate, voi include în mod forțat încă o categorie alături de cea medievală: Renașterea (mai precis, jocuri bazate pe evenimente din sec. XIV-XVII). Deci pe parcursul acestui articol și numai aici e valabilă ecuația: “medieval” = medieval + renaștere.

 

Dacă aș spune că în această categorie sunt multe jocuri nu aș exagera deloc. Sunt foarte multe. Atât de multe încât la un moment dat un reviewer celebru aproape a clacat după ce a descoperit încă un joc despre “trading in the Mediterranean”. Multe din aceste jocuri sunt bune, cu o temă interesantă, cu mecanici ce au sens și pun în valoare contextul istoric. Dar sunt și excepții, jocuri plasate în perioada medievală doar pentru că prin 2000-2010 cam toată lumea părea să fie fascinată de Dark Ages. Lucrurile s-au schimbat între timp, noul trend pare să fie în favoarea jocurilor fantasy și science fiction și numai din când în când mai apare câte un joc pe a cărui copertă un om cu barbă ține o hartă. Dar să rămânem la subiect.

Primele jocuri moderne cu temă medievală au apărut prin anii ’50 și exploatau feudalismul, poveștile cu cavaleri, războaiele din perioada 1000-1400 sau legendele lui Robin Hood. Timp de peste 30 ani au apărut tot mai multe jocuri fără ca vreunul să iasă prea mult în evidență. Gheața s-a spart odată cu popularizarea wargames, mai precis Britannia în 1986, apoi a tematicului History of the World în 1991. Lucrurile au început să fie tot mai interesante pe la mijlocul anilor ’90 când Reiner Knizia începea să se afirme și El Grande vedea lumina tiparului.

Continue Reading

Carolus Magnus – old school abstract for the new school gamer

Mulţi dintre oamenii “de şcoală veche” pe care îi urmăresc pe BGG se declară mari fans ai lui Colovini. Aud peste tot despre Clans, Masons sau Bridges of Shangri-La, meritele domniei sale sunt ridicate în slăvi, iar aptitudinile de designer primesc uneori elogii cărora nu le găsesc justificare. Deşi a creat în ultimii 27 ani 50 jocuri şi 10 expansiuni, pe mine n-a reuşit deocamdată să mă convingă decât cu un singur titlu. Şi acela ar fi primit o notă mult mai mică dacă n-ar fi fost regulile alternative propuse de un om de pe BGG.

Carolus Magnus are deja 13 ani de când e pe piaţă. Vârsta înaintată îşi spune cuvântul la nivel grafic şi poziţia în top (e pe cale să iasă din primele 500) nu-i face mare cinste. Dar jocul e destul de bun, creează momente tensionate şi străluceşte în anumite configuraţii. Hai să dezgropăm câteva informaţii despre acest bătrânel şi să-i analizăm calităţile.

Continue Reading

The Palaces of Carrara – un clasic modern

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer fac jocuri împreună (dar şi separat) de peste 20 de ani. Cu siguranţă nu vă sunt străine titluri precum Tikal, Mexica, Java, Torres, Asara sau poate chiar Pueblo, Cavum, Australia, Bison sau Artus. Cei doi au jonglat multă vreme cu action point allowance system şi au dat mari bătăi de cap cu accente de analysis paralysis temerarilor care au pus jocurile lor pe masă. Nu există nici urmă de îndoială că cei doi fac jocuri excelente, multele premii şi nominalizări obţinute de-a lungul timpului – ca să nu mai vorbim de poziţiile ocupate în top BGG – o dovedesc cu prisosinţă. Multe dintre ele le-am putea chiar încadra la categoria “clasice”.

Cei doi au fost de-a lungul timpului atât mari inovatori de mecanici, cât şi adepţii refolosirii şi rafinării elementelor cunoscute şi dovedite de succes, iar pe partea tematică s-au folosit de cele mai variate idei şi locaţii – chiar dacă de multe ori doar la suprafaţă. Mi-e foarte clar că mulţi dintre noi vor strâmba din nas când vor auzi că Palaces of Carrara este vorba despre construcţia de oraşe în Italia medievală. Perioada asta a fost atât de folosită de-a lungul timpului că orice designer cu scaun la cap se va gândi de două ori înainte să o folosească. Tom Vasel poate chiar ar avea impulsul de a arunca cutia pe geam sau la gunoi, dar ar face o mare greşeală. Căci jocul este bun şi merită atenţia jucătorului modern de boardgames care nu mai poate fi surprins de tematici şi mecanici prăfuite cu una, cu două.

Continue Reading

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading