All posts tagged “variable player powers”

Signorie – dice drafting for the pros

Mulți dintre noi avem impresia că în ultimii ani jocurile bazate pe dice placement au explodat. E vorba despre acele jocuri în care acțiunile jucătorilor sunt alese pe baza unui zar în loc să fie selectate dintr-un grup de acțiuni “fixe”. E adevărat, mecanicile bazate pe zaruri s-au diversificat în ultimii 3 ani și suficiente jocuri au fost publicate, dar nu se poate vorbi nici pe departe de o explozie sau de aceeași popularitate pe care a cunoscut-o worker placement, de exemplu, în perioada 2010-2014.

Mai întâi trebuie să clarificăm niște nuanțe. Există 3 tipuri de astfel de jocuri:

  1. Jocurile cu re-roll gen yahtzee – jucătorii au un grup de zaruri la care pot face re-roll de mai multe ori atâta timp cât după fiecare rostogolire cel puțin un zar e pus deoparte. Zarurile sunt folosite apoi individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Roll Through the Ages (2008), Elder Sign (2011), CV (2013), Favor of the Pharaoh (2015), Tiny Epic Galaxies (2015), Artifacts Inc (2015).
  2. Jocurile cu pool personal în care fiecare jucător are zarurile lui și ceilalți nu le pot influența numărul sau valoarea. Zarurile se rostogolesc la începutul rundei și sunt folosite apoi individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Kingsburg (2007), Shanghaien (2008), Roma/Arena (2005-2009), Claustrophobia (2009), Alien Frontiers (2010), The Castles of Burgundy (2011), Bora Bora (2013), Euphoria: Build a Better Dystopia (2013), Roll for the Galaxy (2014), The Voyages of Marco Polo (2015), Discoveries (2015), Thrash ‘n’ Roll (2015).
  3. Jocurile cu dice drafting în care jucătorii aleg dintr-un pool comun zaruri pe care le folosesc individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Yspahan (2006), Seasons (2012), Madeira (2013), La Granja (2014), El Gaucho (2014), Panamax (2014), Grand Austria Hotel (2015), My Village (2015).

Fiecare grup de jocuri are farmecul lui și deciziile luate pe baza zarurilor vor fi diferite. Jocurile cu re-roll tind să aibă dificultate mai mică, iar jocurile din celelalte două grupuri se întind pe tot spectrul de dificultate – depinde numai de imaginația designer-ului cum va implementa sistemul de acțiuni bazate pe zaruri și cum va mitiga (sau nu) luck of the roll.

Un nou venit în cel de-al treilea grup este Signorie, un titlu la care m-am uitat cu scepticism o bună bucată de vreme pentru că era jocul anunțat de What’s Your Game cu întârziere pentru Essen, alături de Nippon. Andrea Chiarvesio are experiența zarului din Kingsburg și cea a unui design complex din Hyperborea. Pierluca Zizzi a colaborat la Hyperborea și s-a mai ocupat și de Asgard, Al Rashid și Simurgh. Deci premise pentru un joc măcar decent există. Haideți să vedem cât de bun e de fapt Signorie.

Continue Reading

Euphoria – standarde ridicate într-un Euro cu pretenţii

Epoca jocurilor de strategie bazate pe zaruri a căror utilizare e versatilă a început prin 2005 cu jocul Roma creat de Stefan Feld. Sau, cel puţin, aşa îmi place mie să cred – astfel că accept argumente contra bazate pe fapte “istorice”. A urmat apoi Yspahan în 2006 şi Kingsburg în 2007. Stefan Feld a venit cu o altă abordare în 2009 cu Macao, iar în 2010 au apărut Alien Frontiers şi Troyes. Apoi Stefan Feld a regândit din nou zarurile şi a creat The Castles of Burgundy în 2011, respectiv Bora Bora în 2013. Tot în 2013 au mai văzut lumina tiparului Madeira şi Euphoria.

Ce au în comun toate aceste jocuri? Păi faptul că jucătorul rostogoleşte la un moment dat nişte zaruri şi apoi decide ordinea în care le foloseşte pentru a selecta anumite acţiuni sau găseşte combinaţiile cele mai fericite în contextul respectiv. Ce le diferenţiază pe fiecare în parte? Ei bine, asta e o discuţie foarte lungă pe care nu am de gând să o dezvolt aici, dar voi discuta despre elementele originale din Euphoria şi voi încerca să le compar cu celelate strategic rollers, cum am botezat grupul de jocuri ce se folosesc de zaruri în moduri care de care mai ingenioase.

Continue Reading

Terra Mystica – o lume minunată în care veţi găsi… numai rase fistichii

Jocurile Euro bune cu temă fantasy le poţi număra cu uşurinţă pe degetele de la o mână şi-ţi mai rămâne un deget pentru ce vrei tu: Dungeon Lords, Dungeon Petz, Luna, Khronos. Iar pe degetele de la cealaltă mână le poţi număra pe cele bunicele, tot cu unul rămas de rezervă: Lords of Waterdeep, Belfort, OddVille, Blue Moon City. Mare bucurie trebuie să fie în sufletele jucătorilor obsedaţi de cubuleţe când reuşesc să pună mâna pe câte un joc bun a cărui temă nu se leagă de Europa medievală, vreo locaţie exotică în care nu prea ai şanse să ajungi sau vreun mediu propice afacerilor.

Jens Drögemüller a mai lucrat la Scepter of Zavandor, un alt Euro cu temă fantasy ce nu s-a ridicat însă la nivelul aşteptărilor mele, iar Helge Ostertag a semnat împreună cu fratele Anselm coperta lui Kaivai. Împreună şi sub tutela lui Uwe Rosenberg, cei doi au reuşit performanţa de a crea cel mai bun joc Euro al lui 2012 – atât poziţia actuală în top BGG cât şi opinia personală afirmă acelaşi lucru. Haideţi să vedem care îi sunt atuurile şi prin ce e mai bun decât alte jocuri aproape la fel de bune.

Continue Reading

The Great Zimbabwe – diamonds are a monument builder’s best friend

Jocul de faţă este cea mai nouă creaţie a olandezilor de la Splotter Spellen (Jeroen Doumen şi Joris Wiersinga), compania ce produce din 1999 jocuri ce se comercializează la preţuri pe gustul unui segment destul de mic de jucători – în medie, 75 EUR bucata. Nu am clipit când am cumpărat Antiquity, nu mi s-a strâns sufletul când am plătit pentru Indonesia, nu m-a reţinut cu nimic apariţia lui Great Zimbabwe şi nu am de gând să stau liniştit când ediţia a patra a lui Roads & Boats se va retipări anul acesta. Concluzia putem să o tragem deja, pentru că am vrut de la bun început să îndepărtez orice urmă de îndoială şi să lămuresc cum stau lucrurile: avem de-a face cu unul din cele mai bune jocuri Euro publicate în 2012, încă o apariţie Splotter Spellen care face toţi banii.

Puternic influenţat de Antiquity, The Great Zimbabwe reuşeşte să se impună cu o personalitate proprie, grafică extrem de evocatoare şi tematică, un gameplay relativ scurt şi plin de tensiune şi decizii critice. Jucătorii se vor confrunta în savana africană şi vor construi monumente cu ajutorul meseriaşilor, a specialiştilor şi a zeilor. Resursele sunt puţine, moneda de schimb e greu de obţinut, logistica transportului e complicată… dar hai să vedem în detaliu ce e atât de special la acest joc.

Continue Reading

The New Era – Winter is coming to Neuroshima

Ignacy Trzewiczek şi-a format în scurta şi intensa carieră un stil foarte specific de a face jocuri. Simboluri din belşug, mecanici complexe cu multe interacţiuni, regulamente cu lipsuri şi nevoie stringentă de FAQ. Deh, trebuie să amintesc şi lucrurile negative ca să ştim de la bun început pe ce tărâmuri călcăm. Stronghold, Prêt-à-Porter, 51st State, The Convoy şi mai noul Robinson Crusoe, toate au avut parte de aceleaşi calităţi şi defecte. Designer-ul a venit cu idei interesante, le-a implementat într-o formă plină de imaginaţie, cu exces de simboluri şi apoi a rezultat un manual scris de oameni ce nu prea au de a face cu limba engleză sau cu user friendliness.

51st State se încadrează perfect în acest tipar şi are încă o problemă: cărţile cu lideri (foarte puternice, de altfel) sunt incluse în deck-ul central şi intră în joc aleator – motiv evident de nemulţumire pentru jucătorii ce preferă un gameplay echilibrat. Ignacy a plecat urechea la cârcotelile jucătorilor, a refăcut design-ul şi a publicat un an mai târziu The New Era, iar în 2012 expansiunea Winter. Să vedem deci cum stau lucrurile în prezent şi cum arată noul joc.

Continue Reading