All posts tagged “Vlaada Chvatil”

Through the Ages: A Story of Civilization

Through the Ages este jocul despre care nu am putut scrie primele impresii după 3 partide şi nu am avut curajul să încropesc un review după 6. Au trebuit să treacă 9 luni şi tot atâtea sesiuni pentru a-mi forma o opinie solidă şi care sigur nu se va schimba în viitor: this game kicks ass!

N-aş putea spune cum de a ajuns Vlaada la acest design în 2006. Experienţa lui de până atunci se rezuma la Prophecy (2002), pentru că de Arena: Morituri Te Salutant (1997) şi Merry Men of Sherwood (2005) nici nu are rost să amintesc. M-aş fi aşteptat la un joc de asemenea eleganţă, complexitate şi subtilitate de la un designer cu multă experienţă. Sau m-aş fi aşteptat să-l realizeze Vlaada cel din 2012 cu multele jocuri excelente de-acum în palmares (Mage Knight, Dungeon Petz, Dungeon Lords, Galaxy Trucker, Space Alert), dar în niciun caz un cvasi-anonim.

Through the Ages este un un amalgam de ciudăţenii şi aparente contradicţii. Un civilization builder fără hartă şi fără miniaturi, un joc de optimizare fără multe elemente aleatoare, un sistem în care luptele nu prea au loc – dar puterea militară e extrem de importantă. Through the Ages este modelul suprem de abstractizare şi exemplul de urmat când vine vorba de fineţe fără compromisuri şi elemente strategice lipsite de diavolescul sunet al zarurilor ce se rostogolesc.

Continue Reading

Perfuzii din trecut, infuzii din viitor

Trebuie să cunoşti trecutul ca să înţelegi prezentul” zicea Carl Sagan. Dar ce este trecutul, dacă e să ne raportăm la boardgames? Ieri? Anul trecut? Acum 5 ani sau înainte de 1990? Putem să facem o convenţie: jocurile din prezent sunt jocurile care sunt în cea mai mare parte încă disponibile în oferta magazinelor – deci au fost publicate din 2011 încoace. Restul, să zicem că fac parte din trecut, din istorie.

E interesant trecutul? Merită el oare investigat şi descoperit din punctul în care suntem în prezent? Unii ar zice că nu, având în vedere avalanşa de mecanici noi, grafică din ce în ce mai detaliată şi amestecuri tot mai diverse de elemente tematice şi abordări inovatoare. Alţii ar zice că fără jocurile din trecut cele din prezent nu ar fi existat aşa cum le ştim. Jocurile noi preiau de cele mai multe ori mecanici cunoscute, teme familiare sau elemente folosite de prea multe ori. Şi putem astfel ajunge în extrema saturaţiei în care Tom Vasel nu mai vrea să audă de comerţ în Marea Mediterană, unii s-au supărat pe jocurile ce abuzează de mecanica deck building, iar eu refuz să mai pun mâna pe ceva creat de Corey Konieczka şi are event cards.

Viitorul e clar influenţat de trecut şi prezentul îl şlefuieşte “as we speak”. E bine să fim uneori nostalgici şi să preţuim jocurile vechi ce au făcut istorie şi au creat oportunităţi extraordinare, dar e bine să fim şi ferm ancoraţi în prezent şi să privim cu încredere înspre viitor. Echilibrul e de multe ori de preferat. Aşa că hai să vorbim mai întâi despre cele mai aşteptate jocuri ale lui 2012 ce îmi sunt cunoscute în acest moment.

Continue Reading

Mage Knight – singurul 10 din 2011

Mage Knight e un monstru, la propriu. Dacă abordarea jucătorului la prima sesiune va fi una simplistă şi uşuratică şi, crezând că a văzut tot ce poate Vlaada după ce a jucat 2-3 designs anterioare şi are impresia că ştie ce urmează, jocul îl va lua pe sus şi îl va trânti de pământ. Mage Knight e un joc ce are nevoie de 4-5 partide de acomodare, pentru ca lucrurile să se lege cât de cât în mintea ta, să-ţi faci o idee despre cum interacţionează elementele din joc şi cât de bine au fost gândite de la început. Nu mai vorbesc de echilibrarea eroilor, inovaţiile la nivel de mecanică şi luptele streamlined foarte lipsite de elemente aleatoare. Aşă că puteţi citi acest articol ca şi o impresie de început – pentru că deşi am jucat 4 partide nu pot pretinde că jocul mi-a arătat tot ce poate. Posibil să pot spune asta peste alte 10-15, dar acum curba de învăţare încă nu s-a domolit din urcuşul abrupt.

Nu sunt un mare jucător de RPG sau D&D (şi nu pun la socoteală cele 20-30 jocuri de gen încercate pe PC acum mulţi ani) şi nu am testat nici Magic Realm, Talisman sau Runebound. Nu îmi plac foarte mult jocurile tematice (deşi am jucat vreo 20) şi nici nu mă dau în vânt după elementele aleatoare prezente în multe exemplare din acest grup doar de dragul de a avea ceva ce nu poate fi calculabil. De aceea nu pot pretinde că Mage Knight e cel mai bun dintre tematice, dar pot spune că e cel mai bun din cele 40 de jocuri publicate în 2011 pe care le-am încercat până acum. Şi e singurul care a primit nota 10.

Continue Reading

150 la sută boardgames

Momentul mult aşteptat a sosit din nou. Şase luni mai târziu şi 80 de jocuri noi încercate, e timpul să vorbim iarăşi despre cele mai bune dintre cele mai bune (the bestest!) şi despre cum mi s-au modificat gusturile şi preferinţele în această perioadă. Voi analiza cele scrise în urmă cu 6 luni, previziunile făcute şi voi vorbi puţin despre titlurile ce aşteptam cu nerăbdare atunci să le încerc. Voi povesti şi despre planurile de viitor şi de dezamăgirile lui top 100.

Încep cu mulţumiri adresate grupului meu principal de joc, foarte statornic în ultima perioadă, format din soţii Stanimir şi mândra mea Dana. Mulţumesc apoi grupului secundar (şi ceva mai nestatornic) de jucători reprezentaţi de câţiva dintre colegii de serviciu. Şi în plan terţ e bine să nu uit că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără suportul constant al cititorilor mei, în număr tot mai mare de la o lună la alta. Şi pentru că acum câteva zile am avut parte de vizita cu numărul 10.000 de când am început să scriu pe site, închin un pahar în sănătatea noastră, a tuturor. Cheers!

Continue Reading

Dungeon Petz – provocator, inovator, elegant, enervant

The imps are in business! Sătui de săpat tunele şi scormonit după aur în hrubele marilor domni ai întunericului, şi-au luat catrafusele la spinare şi şi-au deschis propria afacere. Pentru că ţăranii şi paladinii ameninţă constant intrarea în subteran şi monştrii ce asigură protecţia sunt la mare căutare (vezi Dungeon Lords), e clar că o afacere al cărei scop e creşterea acestor monştri se va dovedi un succes remarcabil.

Însă ce nu ştiau domnii imps – dar acum au simţit-o din plin pe piele, prin pori şi în nări – e că animăluţele viitori monştri nu sunt nici liniştite, nici previzibile şi nici curate. Îngropaţi până la genunchi în rahat, înconjuraţi de mâncare ce se degradează şi plini de răni de la sălbăticiunile care nu au nici cea mai mică intenţie de a sta cuminţi în cuşti, mulţi dintre imps încep să realizeze că visul iniţial a început de mult să pută… şi nu e uşor să ai succes în această branşă.

Continue Reading