Talpa vs. PÜNCT – să tragem o linie

Am ales să vorbesc şi astăzi despre jocuri abstracte. Nu că aş duce lipsă de Euro bune, dar au şi abstractele rolul lor pe lumea asta… şi în viaţa mea.

Ambele jocuri de sub lupă prezintă aceeaşi provocare jucătorilor – trasarea unei linii continue dintr-o parte a planşei de joc în cealaltă – şi ambele o fac în feluri diferite. Într-un caz e vorba de plasarea de piese, în celălalt de îndepărtarea lor. Într-un caz planşa e pătrată, în celălalt e hexagonală. Într-un caz toate piesele arată la fel şi se comportă identic, în celălalt există mai multe tipuri de piese care au comportamente diferite.

Iată cum 2 abstracte ce par să aibă multe lucruri în comun pot fi atât de diferite încât coabitarea pe acelaşi raft se face fără nicio problemă. Să luăm deci la puricat în amănunt PÜNCT şi Talpa.

PÜNCT  face parte din familia GIPF, proiect de anvergură ce a luat naştere în 1997 şi s-a încheiat 10 ani mai târziu dăruind lumii între timp 4 din cele mai bine cotate 7 abstracte de pe BGG. Toate jocurile din familia GIPF au fost create de Kris Burm, designer ce mai are încă o duzină de abstracte în portofoliu.

PÜNCT nu e foarte bine plasat în top şi nici nu are note extraordinare, dar e un joc interesant şi bine făcut. Ca şi frăţiorii mai mari, e un joc de strategie lipsit de elemente aleatoare şi bazat exclusiv pe priceperea celor 2 combatanţi.

Scopul în joc este construirea unei linii între două laturi opuse ale hexagonului. Nu vreau să intru în detalii despre mersul jocului, dar o să specific câteva elemente importante ca să vă faceţi o idee: în tura lui, fiecare jucător poate fie să aducă pe tablă o piesă nouă, fie să mute una plasată anterior. Mutarea pieselor este elementul esenţial în joc pentru că acestea pot fi plasate peste piesele adversarului – limitându-i acestuia capacitatea de deplasare şi întrerupându-i linia în formare – iar mişcarea lor se face în funcţie de acel punct. Sau PÜNCT, ca să respectăm terminologia dată de designer. Fiecare piesă are un astfel de punct care va direcţiona deplasarea piesei şi pivotarea ei.

Deşi mersul jocului pare oarecum simplu şi straightforward, nu e chiar aşa. Piesele trebuie plasate cu multă atenţie şi manevrate cu mare grijă. Pentru că distanţa între cele 2 laturi opuse nu e foarte mare şi piesele au fiecare dimensiunea 3, odată ce fiecare jucător a plasat 6-7 piese jocul se apropie foarte repede de final. Din acel moment numai capacitatea de eschivă şi blocare combinată cu contraatac mai poate schimba soarta meciului.

 

PÜNCT punctează foarte bine (oho, ce mai calambur!) pe partea de componente. Piesele sunt confecţionate din material plastic dur, foarte plăcut la atingere şi cu o sonoritate distinctă. Planşa e şi ea specială cu acele orificii menite să ţină în loc piesele, iar tot ansamblul degajă un aer foarte aristocratic. Este un joc plăcut şi lesne de învăţat, cu multe dichisuri şi surprize. Beneficiază de rejucabilitate mare şi aş zice că preţul e decent pentru ce primim. O alegere bună deci pentru a petrece 10-15 minute în compania unui partener de joacă ce tânjeşte după un joc de strategie abstractă.

Talpa înseamnă cârtiţă în limba latină. Jocul nu are însă nimic de a face cu animalul subteran dar, de la un anumit moment al partidei încolo, planşa începe să semene cu un câmp presărat cu muşuroaie de pământ. Pot doar să presupun că de aici vine şi numele.

Rusul Artyom Tchebotaryov nu este un designer de boardgames la fel de prolific precum Kris Burm, dar se face remarcat printr-un proiect foarte interesant: site-ul igGame Center este creaţia lui şi acolo se pot juca online mai bine de 130 jocuri abstracte.

Nici compania producătoare spaniolă Nestor Games nu este una populară, dar se face responsabilă de publicarea a peste 100 jocuri abstracte într-un sistem pe care cel mai bine îl pot descrie prin cuvintele creatorului: “With my method, manufacturing a game always costs the same, no matter if I make one or one thousand games. I personally print, assemble and ship every single game I sell.” Un concept unic şi pe care l-am găsit foarte interesant, vă invit să răsfoiţi pe îndelete paginile cu detaliile jocurilor publicate de domnul Néstor Romeral Andrés.

Dacă în PÜNCT jucătorii trebuie să unească 2 laturi opuse ale hexagonului plasând pe tablă piese, în Talpa jucătorii trebuie să unească 2 laturi opuse ale pătratului îndepărtând de pe tablă piese. Tabla de joc începe populată în întregime cu toate cele 64 piese, iar în tura sa fiecare jucător va trebui să captureze o piesă adversă adiacentă ortogonal mutând o piesă proprie în locul ei. Prin formarea succesivă de spaţii goale jucătorii vor încerca astfel să creeze un drum continuu care să le asigure victoria.

Regulile sunt mult mai simple în Talpa decât în jocul precendent, dar nivelul de strategie trebuie să fie la fel de mare. Fiecare spaţiu eliberat te apropie cu un pas de victorie, dar poate folosi la fel de bine şi adversarului. Fiecare captură te ajută să progresezi, dar îţi şi închide portiţe pentru că sfârşeşti cu prea multe piese proprii alăturate – iar în acest caz capturarea pieselor adversarului e imposibilă.

Zona jocurilor abstracte nu e una care să mă fascineze şi să mă atragă la fel de mult cum o face zona jocurilor Euro. Însă există momente când ai numai 10-15 minute la dispoziţie pentru a te juca ceva sau nu poţi lua cu tine în bagaj jocuri voluminoase sau oaspetele obosit care s-a aşezat la masă îţi spune că vrea un joc cu reguli simple şi nu foarte dificil. Şi atunci e un moment bun să te foloseşti de un abstract ce se explică repede şi se joacă în timp scurt, relaxează şi bine dispune oamenii fără a-i solicita prea tare.

Căci pentru celelalte momente există, slavă Domnului, multe jocuri bune de dificultate ridicată. Iar ca să le descoperiţi vă recomand magazinul Regina şi Nebunul.

Sursă foto: abstractissimul BoardGameGeek

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.