Tendințe în boardgame design și analiza industriei în 2015

S-a încheiat 2015 și peste tot se fac bilanțuri. Nu cred că e nimeni curios (în afară de mine) că am jucat 120 jocuri noi sau că am ajuns la 600 jocuri diferite încercate în 5 ani sau că am reușit să descopăr în total peste 100 jocuri foarte bune. Dar dacă vă interesează aceste numere, acum le aveți. Iar dacă vreți detalii, cereți. :)

Hai mai bine să vorbim despre cum văd eu jocurile și piața în acest moment, despre cum evoluează gusturile consumatorilor și înspre ce se îndreaptă viziunea designer-ilor și a publisher-ilor. Am creat câteva subiecte distincte, unele dintre ele similare cu cele din articolul de anul trecut, altele noi – și toate extrem de interesante.

Here we go!

  1. Originalitate

Îmi place mecanica din Codenames și sunt curios de o eventuală adaptare în limba română. L-am jucat doar în limba engleză și de fiecare dată a trebuit să clarificăm mai multe cuvinte și sensuri ale acestora înainte de a începe jocul.

Îmi plac temele proaspete din Trickerion (spectacole de magie) și The Gallerist (administrarea unei galerii de artă), precum și integrarea story telling într-un joc foarte EuroAbove and Below – chiar dacă nu a fost unul care să strălucească.

Îmi place ambiția cu care Splotter Spellen a încercat să redea toate aspectele legate de administrarea unui fast food din anii ’50 în Food Chain Magnate. Și admir ușurința cu care mecanica disk flicking a fost integrată într-un joc tematic despre wild west: Flick’em Up.

Îmi place cum Friedemann Friese a îndrăznit să adune 9 module în 504 și să ofere combinații nemaivăzute fără se se preocupe niciun moment de tema jocului.

Îmi place cum XCOM s-a folosit de o aplicație pe mobil și cum a eliminat problema jucătorului alfa din jocurile cooperative.

Și îmi place cum e implementat modul de selectare a acțiunilor în Nippon și Haspelknecht.

 

  1. Să zar sau să nu zar?

Anul trecut anunțam că, din punctul meu de vedere, worker placement și deck building nu mai au nimic nou de spus. Jocuri bazate pe aceste mecanici s-au creat în continuare, dar evoluția lor s-a cam oprit. Anul acesta am sentimentul că dice drafting (și dice allocation) a ajuns la apogeu și nu cred că vom mai vedea multe jocuri bune în viitor.

Dintre jocurile bazate pe dice allocation din 2015 se remarcă destul de puține foarte reușite, mai precis The Voyages of Marco Polo și Signorie.

Destul de multe mi s-au părut că nu aduc ceva nou sau implementarea a fost relativ banală, chiar dacă jocurile sunt destul de bune: Tiny Epic Galaxies, Steampunk Rally, Discoveries, Grand Austria Hotel, Artifacts Inc, Favor of the Pharaoh, My Village, Dice City, Thrash’n’Roll.

 

  1. Re-makes and re-prints

Multe lucruri de spus aici pentru că trend-ul reeditărilor cu sau fără facelift și al re-implementărilor continuă puternic.

7 Wonders a primit o versiune pentru 2 jucători ca joc standalone 7 Wonders: Duel.

Through the Ages a fost echilibrat pe ici și colo și a suferit mici modificări în regulament și mari modificări în aspectul grafic, iar acum avem A New Story of Civilization.

Mottainai a fost publicat ca o versiune mai simplă a lui Glory to Rome (2005) și pentru numai 2-3 jucători.

Favor of the Pharaoh este varianta optimizată a lui To Court the King (2006).

M.U.L.E. The Board Game este bazat pe același joc de PC ca și Planet Steam (2008) – dar acesta din urmă e un joc mai bun.

Broom Service este doar Witch’s Brew (2008) cu planșă și reguli mai complexe.

Vs. System 2PCG este varianta non-collectible a jocului din 2004, așa cum Epic reiterează TCG-ul din 2009.

Avem la a doua ediție și cu modificări mai mici sau mai mari: A Game of Thrones: The Card Game, Mission: Red Planet, A Study in Emerald, Stronghold, Catacombs.

Respectiv la a treia și cu modificări mai mult sau mai puțin evidente Fury of Dracula, Runebound și Fire & Axe: A Viking Saga.

El Grande a fost retipărit pentru a sărbători cei 20 de ani de la prima ediție.

În fine, avem retipărire fără modificare de reguli, dar cu grafică nouă, pentru Tigris & Euphrates și Samurai.

Continuă să se publice jocuri noi din seriile Summoner Wars, Smash Up, Ascension, Dice Masters, Dungeons & Dragons, Zombicide și Legendary, respectiv să apară valuri după valuri de expansiuni pentru X-Wing (Star Wars), Attack Wing (Star Trek și D&D), Descent, BattleLore.

 

  1. The Euros

Manipulatorul de cuburi, tiles și cărți poate sta liniștit. Jocurile Euro se publică în continuare în diverse forme și cu diverse teme, cu nivele de dificultate întinse pe tot spectrul.

Am amintit deja în primele două categorii The Gallerist, Nippon, Trickerion, Haspelknecht, Signorie și Marco Polo. Acestea sunt “vârfurile” lui 2015 din punctul meu de vedere.

Alături de ele mai avem Elysium, Isle of Skye, Mombasa, Cacao, Forge War, Shakespeare, Steam Time, Kraftwagen, Ships, Gold West, My Village, Steam Works, Food Chain Magnate, The Pursuit of Happiness și multe altele.

Jocurile “germane” rămân în continuare un segment foarte exploatat, divers tematic și în continuă evoluție din punct de vedere al mecanicilor.

 

  1. Plastic și temă

Un an bun și pentru iubitorul de jocuri tematice și miniaturi. Calitatea, cantitatea și mărimea pieselor din plastic crește în continuare, de multe ori e o plăcere să admiri aceste mici opere de artă chiar dacă nu te joci cu ele.

Categoria asta nu e în zona mea de comfort, așa că doar amintesc în trecere ce mi-a atras atenția:  Blood Rage, Forbidden Stars, Star Wars: Armada, Rum & Bones, Dungeons & Dragons: Temple of Elemental Evil, Kingdom Death: Monster, Specter Ops, Cthulhu Wars (aici miniaturile au aproape 20 cm înălțime – Scott Nicholson se referea la toate miniaturile ca “dollies”, în acest joc chiar există niște minis de dimensiunea unor “păpușele”).

 

  1. Steam punk is king

Dacă dintre mecanici nu mi s-a părut că vreuna a ieșit cu deosebire în evidență, la tematici abordate m-am simțit copleșit de steam punk. Roți dințate, mecanisme complicate, aburi și automatons, toate au fost prezente din belșug. Cele mai cunoscute jocuri sunt Skyway Robbery, Clockwork Kingdom, Clockwork Wars, Steam Works, Heavy Steam, Steampunk Rally, Munchkin Steampunk, The World of Smog: On Her Majesty’s Service, Mission: Red Planet (Second Edition), Steam Time și Malifaux.

N-aș putea spune care va fi următorul val dar, având în vedere revenirea filmelor din seria Star Wars și creșterea în popularitate a benzilor desenate și a filmelor bazat pe personaje create de Marvel sau DC, cu siguranță vom vedea tot mai multe jocuri cu temă science fiction și comics.

 

  1. “Amenajat lux: centrală, gresie, termopane”

E foarte la modă să publici versiunea de lux a unui joc. De foarte puține ori însă standardul componentelor sau a graficii se ridică la un nivel care chiar satisface gusturile jucătorului exigent (vezi Small World Designer Edition sau Taluva în cutie de lemn).

De cele mai multe ori primim doar piese din lemn în loc de carton sau miniaturi ceva mai bune sau o planșă mai mare sau monede din metal – sau o combinație de aceste lucruri. E clar că piața cere aceste versiuni și cuvântul “deluxe” alături de numele jocului trezește interes, aș prefera însă ca rezultatul final să fie mai mult decât doar un nume pe o cutie mai mare. Dacă e lux, atunci să fie peste standardul pe care îl aplică deja alții.

Dintre exemplele de ediții de lux cu mai puțin glamour avem Tokaido, Baseball Highlights: 2045, Machi Koro, Orleans și Glenn Drover’s Empires: Age of Discovery.

Iar pentru 2016 s-au anunțat deocamdată Vinhos, Innovation și Helvetia Cup.

 

  1. Cooperative în fiecare sat

Unul din 4 jocuri publicate pe Kickstarter e cooperativ. Unul din 4 jocuri cooperative are miniaturi. Unul din cei 4 jucători de cooperativ e alfa player. :)

Statisticile sunt probabil neadevărate și irelevante, cert e că jocurile cooperative se bucură în continuare de succes. În 2015 cele mai cunoscute sunt Mysterium, XCOM: The Board Game, The Grizzled, Kingdom Death, Legendary Encounters: Predator, Warhammer Quest, The Big Book of Madness, Temple of Elemental Evil și sezoanele 14-15-16 din Zombicide.

Alături de ele a început să fie tot mai apreciat sistemul legacy* (după Pandemic în 2015 o să vedem Gloomhaven în 2016 și două jocuri competitive: Seafall și Chronicles: Origins), dar și acele jocuri de deducție pe care le poți juca o singură dată și atât (mă rog, se poate rezolva cu o lobotomie), vezi T.I.M.E. Stories.

 

  1. Kickstarter FTW

Well… este ianuarie 2016 și se cunosc deja aproximativ 300 jocuri și expansiuni care vor vedea lumina zilei anul acesta prin finanțare publică. La ele se adaugă multe alte sute care vor începe să fie finanțate din aprilie-mai încolo, așa că ne putem aștepta la continuarea avalanșei cu care încă nu cred că ne-am obișnuit.

Motivele pentru care publisher-ii apelează la crowdfunding sunt simple:

  • banii necesari se primesc în avans;
  • profitul este foarte mare pentru că jocurile se vând direct, nu prin intermediari;
  • designer-ul și publisher-ul au parte de publicitate care în mod normal costă mulți bani.

Însă motivele pentru care jucătorii continuă să arunce cu bani în toate direcțiile îmi rămân necunoscute. E de înțeles că deja s-au stabilit rețete de succes și Cool Mini or Not sau Tasty Minstrel vor atrage de fiecare dată suportul necesar. Dar nu pot să-mi dau seama cum reușesc marea majoritate a jocurilor mediocre și insuficient testate să primească finanțare. Poate ideea de a susține un proiect pe Kickstarter a devenit foarte trendy. Poate dorința de a susține producători mici și la început de drum ne ia mințile și ne face să promovăm tot felul de jocuri dubioase. Sau poate că pur și simplu avem prea mulți bani.

Oricare ar fi cauzele, e clar că viitorul favorizează crowdfunding.

 

  1. Lucruri care mă așteptam să se întâmple, dar nu a fost cazul
  • După succesul lui Alchemists în 2014 aș fi zis că mai multe jocuri vor începe să se folosească de telefon sau tabletă mai des. În schimb, pe mobil avem doar randomizers, tabele de scor și versiuni electronice ale jocurilor analogice. XCOM e singurul joc care a realizat o implementare bună în 2015. Poate în 2016 vom vedea mai multe jocuri noi cu un companion electronic, jocuri care acum sunt încă în faza de play testing.
  • Credeam că hibridizarea Euro-tematică se va simți mai accentuat. Pașii care se fac sunt în continuare mici și cred că e nevoie de un val nou de designers care să gândească altfel lucrurile, pentru că “bătrânii” văd jocurile doar într-un anumit fel. Exemple notabile de hibride din 2015: Champions of Midgard, Above and Below, Argent: The Consortium.
  • Aș fi zis că invazia de produse Star Wars începută în 2014 va atinge un nivel de saturație și lumea nu va mai înghiți chiar tot ce li se aruncă în față. M-am înșelat și am subestimat piața. În 2015 au apărut Qwirkle Star Wars, Carcassonne Star Wars, Ubongo Star Wars, Monopoly Star Wars, Timeline Star Wars, Risk Star Wars și multe alte boardgames cu aceeași temă. Nici pruncii nu au fost menajați, Loopin’ Louie e acum Loopin’ Chewie.

 

Tragem concluzii?

Jocuri noi și bune apar în continuare, jocuri bazate pe teme originale, cu mecanici mai bune decât cele existente și idei evoluate. Iar jocuri mediocre se vor face întotdeauna – atâta timp cât cineva inovează, altcineva va sta pregătit să copieze și să cloneze.

Lumea s-a cam săturat de dice allocation, e un moment bun să începem să vedem și altceva.

Retipărirea jocurilor vechi și reimplementarea lor sub o altă formă sau chiar un alt nume par să aducă venituri grase, deci vom asista în continuare la perpetuarea fenomenului. Tom Vasel spunea că dacă un joc e bun și nu e disponibil pe piață, e doar o chestiune de timp până când se va retipări sau se va publica sub alt nume.

Numărul colecționarilor e în creștere, de unde și creșterea numărului de produse collectible bazate pe cărți, miniaturi sau ambele.

Finanțarea publică a jocurilor va aduna tot mai mulți oameni în jurul fenomenului, de la publisher-ul care își permite oricum să scoată un joc (dar nu poate să ignore avantajele Kickstarter), până la jucătorul flămând de noutăți și cu ochii sclipind de dorință.

Sunt tare curios să aflu care sunt și părerile voastre vis-a-vis de anul 2015 sau de ce am scris mai sus.

Cheers!

 

Notă de subsol:

*Iată de ce sistemul legacy mi se pare o idee proastă:

  • ca să încerci un joc, trebuie neapărat să-l cumperi sau să te angajezi că îl vei juca până la capăt;
  • după ce l-ai jucat până la capăt, poți să-l arunci;
  • deci nu poți să-l cumperi second hand – deși se speculează că vor exista modalități de a relua jocul cumpărând anumite piese;
  • nu poți să joci numai o partidă, de exemplu la o întâlnire cu prietenii, iar apoi să decizi că nu-ți place și vrei să te oprești (de fapt, ai putea, dar vezi Wheaton’s Law);
  • nu poți să intri într-un grup care joacă și e pe la mijlocul “sezonului” că n-o să înțelegi nimic.

Mai citește și:

Leave a Comment