The Castles of Burgundy – jocul de zar strategic

Notă de început 30-08-2011Acum câteva zile m-a apucat ceva… nu ştiu să vă spun exact ce, poate entuziasmul generat de descoperirea unui joc bun şi dorinţa de a împărtăşi cu ceilalţi descoperirea… şi i-am spus lui Undead Viking de pe BGG că s-ar putea să-i placă jocul asta. Ştiţi de ce a fost asta o mare greşeală? Pentru că The Castles of Burgundy este unul din puţinele jocuri excelente din lumea asta care încă nu a primit un review din partea lui Salinas sau Ender sau Undead Viking. Eu trebuia să fiu printre primii oameni DIN LUME care îi face un review acestui extraordinar joc care actualmente se află în top 200 BGG şi urcă în continuare nestingherit de nimeni şi de nimic. Urmează să vă ţin la curent cu desfăşurarea evenimentelor.

După cum mă ştiţi în ultima vreme, mi-am făcut un obicei din a scrie introduceri lungi legate de tema jocului, uneori ca să vă fac să o simţiţi mai tare pentru că jocul o transmitea de o asemenea natură, alteori ca să atrag atenţia asupra LIPSEI temei. Termenul folosit în limbajul “geek” este “pasted on” atunci când tema este luată ca atare, aşezată asupra unor mecanici de joc şi pretinsă astfel a fi integrată. Ei bine, The Castles of Burgundy este unul din acele exemple în care mecanica de joc este extraordinară pentru că Stefan Feld este, în viziunea mea, noul “copil minune” al creatorilor de boardgames, dar tematica nu se apropie deloc de Burgundia, de castele sau de vreun sentiment medieval. Dacă e sa fi dat eu însumi o temă acestui joc… ei bine, o să revin la asta pe finalul prezentării, hold your horses.

The Castles of Burgundy este un joc publicat destul de recent, în mai 2011. L-am cumpărat imediat după apariţie pentru că în ultima vreme sunt un mare admirator al lui Feld şi a creaţiilor sale, dar şi pentru că am în colecţie alte câteva titluri din Alea big box series toate excelente. Jocul este unul de strategie, folosindu-se într-o manieră foarte elegantă de mecanicile dice rolling şi tile placement. Ca să fiu absolut sincer cu voi şi s-o spun pe româneşte: este un joc în care dai cu zarul ca să obţii şi apoi să plasezi nişte piese pe planşa proprie. Am spus “dai cu zarul” şi acum adaug repede până nu vă pierd: jocul este unul de STRATEGIE, norocul nu are nimic de a face cu zarul. Dimpotrivă, este unul din puţinele jocuri din lumea asta în care zarurile şi strategia chiar reuşesc sa facă (,) casă bună. Hai să mai amintesc aici Macao şi Roma sau Arena – toate de Stefan Feld şi toate vor primi mai devreme sau mai târziu review de la mine.

Bun, hai să începem să analizăm componentele, ca să putem trece la lucruri mai serioase, şi anume mecanica şi mersul jocului.

Cutia este una care ar vrea să spună ceva despre castele şi Burgundia, dar pe mine m-a lăsat absolut rece:

Aşa că o desfacem repede şi aruncăm o privire insert-ului bine compartimentat. Sincer mă aşteptam să găsesc unul identic cu cel prezent la multe alte jocuri din seria Alea Big Box (Macao, Notre Dame, In the Year of the Dragon) dar de data asta avem de a face cu ceva nou şi original, ca să nu mai zic că e foarte funcţional şi practic – jocul e publicat de astă dată de Ravensburger, nu de Rio Grande ca celelalte jocuri din serie:

Hai să luăm la puricat componentele rând pe rând că sunt multe şi mărunte.

Începem cu planşa de joc. Domnul Harald Lieske este este cel care s-a ocupat şi de asta data de partea grafică, alături de Julien Delval (cunoscut probabil vouă din Battle Lore, Citadels, Memoir ’44, Pirate’s Cove şi toate ediţiile Ticket to Ride). Harald este un grafician foarte tehnic, foarte precis şi orientat pe partea funcţională, astfel că a avut nevoie să fie “îmblânzit” de Julien şi rezultatul e mulţumitor:

Planşa pare complicată şi aglomerată la prima vedere, dar nu e aşa, credeţi-mă pe cuvânt. Avem 6 pieţe din care putem achiziţiona piese cu ajutorul zarului aranjate în jurul unei piaţe de unde se pot cumpăra piese contra 2 arginţi, două zone în care se vor pune piesele speciale pentru scoring în partea dreaptă (jos şi sus), o zonă în care se va determina ordinea în tură (stânga jos) şi o zonă care va marca fiecare fază şi fiecare tură de joc (5 la număr fiecare, deci 25 ture în total – colţul din stânga sus). Iar pe exterior avem un scoring track.

Fiecare jucător va avea o tablă proprie de joc pe care va plasa piesele achiziţionate de pe tabla principală. Hai să o demarcăm prin explicaţii şi pe aceasta să nu fie dubii: în centru avem aşezarea sau zona pe care trebuie să o construim, propriul nostru colţ de rai în Burgundia; în partea stângă avem o descriere excelentă a efectelor fiecărei piese din joc; în colţul din dreapta jos avem o descriere a acţiunilor posibile; în stânga jos avem zona de stocare temporară a pieselor şi a muncitorilor; iar în stânga sus vom depozita argintul şi mărfurile obţinute:

Am pomenit de zaruri: ele sunt câte 2 pentru fiecare jucător şi unul alb neutru pentru a determina în fiecare tură în ce piaţă vor ajunge mărfurile.

Fiecare jucător va mai avea asignat câte 2 markers, unul pentru scor şi unul pentru ordinea în tură:

Pentru uz comun avem muncitorii care vor putea altera valoarea zarurilor, argintul care va permite cumpărarea de piese suplimentare şi markers care se primesc bonus la completarea unei culori pe planşa proprie:

Mărfurile care pot fi vândute pe argint se prezintă în 6 arome, corespunzătoare celor 6 feţe ale zarului:

Şi am lăsat pentru final piesele hexagonale, sufletul jocului. Acestea se prezintă în 6 culori, câte una pentru fiecare zonă care poate fi populată pe planşa proprie: albastru pentru vapoare, verde închis pentru castele, gri pentru mine, verde deschis pentru păşuni, maro pentru aşezări urbane şi galben pentru diverse dezvoltări. Iar piesele ce pot fi cumpărate contra argint sunt marcate cu negru:

Castelele, minele şi vapoarele sunt de un singur fel:

Păşunile sunt de 4 feluri, cu diferite grupuri de animale, mai mari sau mai mici:

Aşezările urbane sunt de 8 feluri:

Iar dezvoltările sunt unice fiecare şi ele pot da diverse avantaje în timpul jocului sau pot aduce puncte suplimentare la final:

Şi cam asta e tot pe partea de componente. Jocul nu excelează cu nimic din punctul ăsta de vedere, însa nici nu face rabat la calitate. Deşi se poate achiziţiona la un preţ foarte bun de 129 lei, aş zice că ar fi putut beneficia de piese mai solide şi mai rigide pentru câţiva lei în plus, chiar dacă m-am descurcat foarte bine cu ce e în cutie.

Regulamentul e excelent scris, foarte uşor de înţeles şi bine structurat. Încă un exemplu de “Aşa DA!” de la Alea:

Mai vreau să amintesc simbolistica excelentă prezentă pe toate componentele relevante din joc. Odată explicat sensul şi rolul fiecărui simbol, jucătorii nu vor avea nici o problemă în a se descurca printre subtilele iţe strategice.

Haidem deci să facem un setup de 4 jucători şi să explicam puţin mersul jocului.

Mai întâi se pun pe masă toate piesele hexagonale, se întorc cu faţa în jos şi se amestecă bine. Tabla de joc se pune în mijloc şi pe ea se amplasează în funcţie de culoare câte o piesă pe fiecare hexagon liber. Mărfurile se amestecă şi ele, se împart aleator câte 3 fiecărui jucător şi apoi se fac 5 grămezi de câte 5 bucăţi fiecare. Se aşează la îndemână argintul şi muncitorii şi se pun pe tablă piesele bonus de culoare. Fiecare jucător ia câte o planşă, un castel pe care îl aşează în mijloc, cele 2 zaruri şi cele 2 markers – unul va fi folosit pentru scor, iar celălalt pentru ordinea în tură:

Jocul se desfăşoară în 5 faze (fiecare grup de 5 mărfuri corespunde uneia) şi fiecare fază conţine 5 runde de joc. Iar în fiecare rundă jucătorii au la îndemână patru acţiuni posibile, din care vor trebui sa aleagă două diferite sau numai una de două ori. Toţi jucătorii vor arunca mai întâi simultan cu cele două zaruri din dotare şi apoi le vor pune cu faţa în sus pe masă aşteptând să le vină rândul pentru a executa cele două acţiuni.

Hai să presupunem că primul jucător a obţinut un 3 şi un 4. Aceste zaruri îi vor permite oricare din aceste acţiuni:

  • să aleagă o piesă din piaţa 3 sau din piaţa 4 de pe tabla de joc;
  • să plaseze o piesă din stocul propriu pe tabla personală de joc pe un hexagon numerotat cu 3 sau 4;
  • să vândă mărfuri numerotate cu 3 sau 4 din stocul propriu;
  • să achiziţioneze fix 2 muncitori pentru oricare zar.

În plus, o dată pe tură fiecare jucător va putea cumpăra o piesă din piaţa centrală care nu e guvernată de nici un zar, ci doar de argint.

Sună extrem de simplu, nu e aşa? Şi acum hai să analizam puţin mai în detaliu ce se întâmplă. Hai să aruncăm un ochi în pieţele 3 şi 4 şi să vedem care ne sunt opţiunile:

Avem la îndemână 2 clădiri, 2 vapoare, 2 păşuni, o dezvoltare şi o mină. Având în vedere că este prima rundă de joc, jucătorul are o libertate mare de alegere – pe măsură ce jocul avansează înspre finalul fazei, piesele disponibile pe planşă vor fi din ce în ce mai puţine. Analizăm şi o astfel de situaţie imediat. Să zicem că jucătorul decide deocamdată că i-ar prinde bine să ia un vapor şi o clădire.

Jucătorul va trebui apoi să-şi arunce ochii pe tabla proprie de joc. Piesele pot fi amplasate acolo din stocul temporar din partea de jos a planşei după 2 reguli simple:

  • piesa nou amplasată trebuie să fie adiacentă cu o piesă existentă;
  • locul liber pe care se vrea amplasarea trebuie să aibă acelaşi număr ca unul din zarurile proprii.

Cum e început de joc, există doar 6 locuri posibile unde pot fi aşezate piesele pe plaşa proprie, şi anume în jurul castelului:

Jucătorul îşi dă acum seama că lucrurile se complică puţin. De ce? Pentru că The Castles of Burgundy este un joc în care fiecare mutare trebuie optimizată ca să obţii numărul maxim de puncte posibil în fiecare fază de joc. Şi marea majoritate a pieselor din joc oferă o acţiune suplimentară odată amplasate pe tabla proprie, însă este foarte important momentul în care se alege această amplasare.

Efectele fiecărei piese în parte sunt foarte bine ilustrate grafic pe planşa proprie de joc şi odată înţeleasă semnificaţia simbolurilor, jocul va merge foarte lin înainte:

Hai să le detaliez şi eu puţin că altfel nu putem vorbi despre strategii şi părţile bune ale jocului:

  • dezvoltările sunt unice fiecare; niciuna dintre ele nu va avea efect imediat odată plasată, însă toate vor oferi fie diverse avantaje în timpul jocului, fie puncte suplimentare la final;
  • vapoarele sunt foarte importante pentru că fiecare vapor plasat va împinge jucătorul în sus pe scara ordinii în tură, respectiv îi va permite să colecteze mărfuri de pe hartă dintr-o piaţă la alegere – mărfuri care ulterior vor putea fi vândute;
  • păşunile sunt importante pentru că sunt o foarte bună sursă de puncte; de exemplu, prima piesă plasată cu 3 oi va aduce 3 puncte; a doua piesă cu 4 oi plasată în aceeaşi păşune va aduce 3 + 4 = 7 puncte, a treia piesă cu 2 oi va aduce încă 9 puncte şi aşa mai departe; însă plasarea a 3 vaci pe o păşune cu 12 găini nu va aduce decât 3 puncte;
  • castelele oferă o acţiune gratuită la alegere, ca şi cum jucătorul ar avea la îndemână încă un zar de orice valoare;
  • clădirile urbane au efecte diverse şi ele permit vânzarea de mărfuri, luarea de pe planşa principală în mod gratuit a altor piese, plasarea pe planşa proprie din stoc fără nici un cost, obţinerea de puncte, argint şi muncitori;
  • iar minele produc în fiecare fază argint cu care se pot cumpara alte piese din piaţa centrală.

Revenind la jucătorul nostru cu un zar de 3 şi un zar de 4, ne dăm seama că nu e deloc uşor să aleagă. Am uitat un amănunt important, dar acum este momentul propice: fiecare muncitor din dotare poate altera valoarea unui zar cu un punct şi gama de valori este circulară, nu se opreşte la 1 sau la 6. Cu alte cuvinte, un zar de 5 şi doi muncitori pot fi utilizaţi ca un zar de 3, sau unul de 4, sau unul de 5, sau unul de 6, sau unul de 1.

Şi iată cum spectrul de opţiuni disponibile se lărgeşte foarte mult.

Să presupunem că jucătorul s-a hotărât şi ia următoarea decizie: va lua un vapor folosindu-se de zarul de 3:

Şi apoi îl va plasa pe spaţiul de 5 folosindu-se de zarul de 4 şi un muncitor:

Plasarea vaporului îi va permite colectarea de mărfuri de pe planşă (cum e prima rundă din prima fază, o singură marfă este disponibilă pe piaţă, dar numărul acestora creşte în fiecare rundă de joc) şi ocuparea primei poziţii la ordinea în tură:

Şi jocul continuă astfel cu ceilalţi jucători, iar când ultimul şi-a executat cele 2 acţiuni va începe o nouă rundă. Toată lumea va da cu zarurile, îşi va gândi opţiunile şi apoi le va pune în aplicare în noua ordine. După 5 runde de joc planşa va arăta cam aşa:

Să zicem că acelaşi prim jucător rostogoleşte un 5 şi un 2. Pentru că a fost prevăzător în rundele anterioare anticipând acest moment de “criză”, are în stocul propriu 2 piese pe care le poate plasa în diverse locuri pe planşa proprie. Şi cum pieţele nu îi oferă alternative interesante, va decide să plaseze pe un spaţiu maro cu cifra 2 o clădire al cărei efect este plasarea gratuită a unei alte piese pe tablă:

Şi va decide ca a doua lui acţiune să fie vânzarea mărfurilor cu cifra 5 care sunt 3 la număr în stocul propriu şi care îi vor aduce un argint şi 12 puncte (numărul de puncte pe fiecare marfă vândută = numărul de jucători):

Şi pentru că acum are la îndemână 2 arginţi, va decide să facă o achiziţie din piaţa centrală.

Iată deci o rundă foarte bună în care jucătorul a reuşit să facă multe puncte, să plaseze piese, dar şi să-şi refacă stocul propriu prin achiziţie.

La finalul fiecărei faze se vor primi arginţii corespunzători minelor plasate, apoi se vor înlătura de pe tablă toate piesele hexagonale rămase şi se vor reumple toate lăcaşele libere cu alte piese extrase aleator din grămadă.

Ce e important de reţinut în joc:

  • jucătorii vor primi puncte atunci când vor umple o zonă de o anumita culoare; cu cât zona e mai mare, cu atât va aduce mai multe puncte (1 hexagon = 1 punct, dar 5 hexagoane = 15 puncte) şi cu cât se va termina mai aproape de începutul jocului, cu atât bonusul suplimentar de fază va fi mai mare – ilustrat sub stocul de mărfuri:

  • deşi în fiecare rundă toţi jucătorii dau cu zarul, jocul nu este unul influenţat de noroc din acest punct de vedere; mecanica este atât de bine gândită încât nimeni nu poate spune “Am dat zaruri proaste!” ci poate spune numai “Nu am ştiut să-mi planific bine rundele anterioare!
  • norocul se manifestă însă ceva mai pregnant sub forma extragerii pieselor hexagonale din grămadă şi punerea lor pe tablă; unele piese care sunt foarte bune la începutul jocului ar putea apare doar spre final, iar altele ar putea apare în aceeaşi piaţă cu alte piese de care poate e mai mare nevoie, astfel ca nu vor fi luate şi folosite;
  • totul este pe faţă tot timpul! Ştiţi de ce dau jucătorii simultan cu zarul şi apoi acţiunile se execută în ordine? Pentru ca fiecare să poată analiza tabla din mijloc şi tabloul fiecăruia, să vadă ce-i lipseşte şi ce ar putea obţine cu zarurile proprii. Deşi interacţiunea între jucători este numai de genul “Mi-ai luat exact piesa pe care aş fi vrut eu să o iau!“, toată lumea se simte foarte implicată în tot ce se întâmplă şi urmăreşte cu mare interes ce fac ceilalţi;
  • jucătorii vor primi puncte când vor completa în întregime o culoare pe planşa proprie; există cate două bonusuri disponibile pentru fiecare culoare, unul mai mare pentru jucătorul cel mai harnic sau cel mai priceput, şi unul mai mic pentru al doilea cel mai iscusit; următorii nu vor mai primi nimic!
  • se pot face multe puncte la final de joc din diversele dezvoltări acumulate pe parcurs: bonusuri pentru un anume tip de clădire urbană, bonusuri pentru mărfurile vândute sau animalele colectate, chiar şi bonusuri pentru bonusurile strânse!

Strategiile de joc sunt foarte multe şi ce mi se pare cel mai important e că nu poţi să pleci la drum cu O SINGURĂ strategie, ci va trebui constant să te adaptezi, să-ţi schimbi deciziile, să ai la îndemână o variantă de “backup” pentru cazul în care jucătorul dinaintea ta ţi-a luat de sub nas piesa mult râvnită.

Acesta este deci The Castles of Burgundy, un joc foarte reuşit, cu o mecanică ingenioasă şi un design foarte bun, dar care putea fi mai îndrăzneţ din punct de vedere grafic. Un joc de dificultate medie cu un weight estimat pe BGG la 3.2 şi un timp de joc de 60-90 minute. Un joc care merge la fel de bine în 2, în 3 dar şi in 4, cu o varietate foarte mare şi de care nu aveţi cum să vă plictisiţi repede. Pentru ca odată ce planşa proprie de joc începe să vi se pară banală, mai aveţi în cutie încă 8 (da, OPT!) planşe, care de care mai fistichie şi mai provocatoare:

Un joc perfect pentru a vă începe seara de boardgames daca sunteţi adepţii jocurilor mai grele, respectiv un joc excelent de servit drept fel principal dacă preferaţi jocurile mai uşoare la început. Un joc care e uşor de explicat şi de înţeles, dar care ascunde o profunzime strategică ce vă va da cu siguranţă de furcă. Sfatul meu: nu îl încercaţi de prima dată în 4 jucători, mai ales dacă sunt predispuşi la Analysis Paralysis.

Spuneam la început că tematica lasă mult de dorit şi nu se simte aproape deloc. Iată cum aş fi implementat eu o temă mult mai bună, care ar fi prins de minune pe mecanica folosită. Stiţi că există un joc care se numeşte The BoardGameGeek Game  şi care nu a fost deloc un succes, nici ca mecanică de joc şi nici din punct de vedere comercial. Ei bine, haideţi să vă spun de ce cred eu că The Castles of Burgundy poate fi ceea ce The BoardGameGeek Game nu a reuşit să fie: păstrăm toate mecanicile de joc exact aşa cum sunt, păstrăm şi zarurile şi planşele de joc, la fel şi dezvoltările, dar schimbăm puţin ilustraţiile de pe piese astfel:

  • în loc de mine, folosim magazine de boardgames: cu cât aduni mai multe, cu atât vei avea venituri mai mari în fiecare fază de joc;
  • în loc de vapoare, folosim colecţionari de boardgames: fiecare colecţionar adăugat te va propulsa în faţă şi îţi va permite să aduni de pe tablă nu mărfuri ci…
  • în loc de mărfuri vom folosi jocuri! Vom strânge jocuri în stocul propriu şi apoi le vom putea vinde când ne-am săturat de ele sau când avem prea multe, exact ca în viaţă;
  • în loc de clădiri urbane vom folosi “boardgame publishers”; se ştie clar că fiecare publisher are avantajele lui, aşa că plasarea fiecăruia pe harta proprie va avea câte un efect pozitiv care se va executa imediat;
  • în loc de păşuni cu animale folosim grămezi de cuburi, zaruri, cărţi de joc şi meeples: cu cât strângi mai multe de acelaşi fel laolaltă, cu atât faci mai multe puncte.

Jucaţi jocul, încercaţi să vă imaginaţi cum ar arăta cu versiunea mea tematică şi apoi spuneţi-mi: cum vi se pare ideea? E vreun publisher pe aici care mă ascultă, poate reuşim să facem ceva împreună. :)

Sursă foto: arhiva personală

Mai citește și:

1 Comment

  1. Adrian

    Salut! Cum pot lua legatura cu tine? O zi buna!

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.