Top 12 jocuri publicate în 2017 plus alte bunătăți și recomandări

La numai 5 luni după Essen, mă pot declara mulțumit. Am jucat tot ce mi-am dorit dintre noile apariții, iar unele chiar am reușit să le aprofundez. Am testat abstracte, jocuri de cărți, heavy Euros și titluri create de designers celebri. Am păstrat în colecție peste 20 jocuri, ceea ce este cam neobișnuit, dar mă aștept ca trecerea timpului, creșterea numărului de partide și apariția noutăților să mă determine să renunț la unele din ele. Așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți.

Unele jocuri nu am apucat să le încerc, dar nici nu consider că mi-ar schimba în mod dramatic preferatele momentului. Poate în viitorul apropiat voi reuși să mă delectez cu Otys, Nusfjord sau Calimala, dar nu ard de nerăbdare. Raftul e plin de titluri bune!

Am ales să structurez prezentarea jocurilor în 3 grupe:

  • Favoritele momentului, the hotness, jocurile pe care de-abia aștept să le explorez;
  • Jocurile bune pe care le-aș juca doar în anumite momente sau circumstanțe (număr de jucători, timp disponibil, mood);
  • Jocurile pe care am decis să nu le păstrez sau să nu le cumpăr după ce le-am încercat.

Pe ansamblu, consider că anul 2017 a fost unul foarte bun pentru amatorii de jocuri de strategie. Nu numai că au apărut jocuri originale extrem de interesante și foarte bine făcute, dar multe din succesele anilor anteriori au fost reimplementate. S-au folosit idei originale și teme deosebite, s-a văzut maturitate în procesul de design și simbolistică, nu s-au făcut prea multe compromisuri sau decizii neinspirate. Despre întregul an am vorbit în detaliu într-un alt articol, să nu mai pierdem deci vremea și să vedem the best of 2017!

The hotness

Ordinea reprezintă în acest moment dorința mea de a le rejuca și, deci, un top provizoriu al preferințelor. Nu mă aștept la modificări majore în viitorul apropiat, dar trebuie să-mi păstrez vigilența căci strategii dominante, endless loops sau broken abilities am mai văzut. Și chiar de la designers “de meserie” precum Uwe Rosenberg sau Martin Wallace.

 

01 – Gaia Project

Versiunea nouă Terra Mystica nu dezamăgește. Ba chiar m-a determinat să renunț la jocul original.

Avem poate cel mai bun exemplu de reimplementare cu o altă temă și mecanici mai ușor de digerat, care oferă și alegeri mult mai interesante comparativ cu jocul original. Am vorbit mai pe larg despre toate aceste lucruri într-un alt articol, aici.

 

02 – Lisboa

Poate cel mai tematic heavy Euro pe care l-am jucat în ultimii ani.

După cutremurul din 1755 care a ucis zeci de mii de oameni și a distrus orașul, incendiile și tsunami au completat imaginea lugubră. Jucătorii sunt oameni cu influență ai vremii care ajută la reconstrucția orașului curățind străzile de moloz, deschizând magazine, producând bunuri și livrându-le pe mare. Reconstrucția orașului s-a realizat cu sprijinul a trei personalități marcante (inginerul șef, primul ministru și regele), cu contribuția a doi mari arhitecți și sub “patronajul” bisericii. Multe din acțiunile jucătorilor îi afectează și pe ceilalți, putându-se profita de pe urma clădirilor publice, selectării acțiunilor sau intervenției cardinalului. Pe ansamblu, încă un joc complex de la designer-ul meu preferat, bine închegat și greu de jucat bine.

 

03 – Keyper

Mecanici originale, interacțiune pozitivă între jucători și o foarte ingenioasă modalitate de a crea planșe ce evoluează de la o rundă la alta. Un joc ce aduce aminte de Keyflower, dar nu se aseamănă cu acesta decât superficial: 4 runde = 4 anotimpuri, meeples multicolori, bărci și conversie de resurse. O experiență de joc intensă și savuroasă, variabilă și solidă. Multe piese în mișcare, multe strategii de explorat, decizii tactice pe termen scurt și strategice pe termen lung. Poate cel mai bun medium weight din 2017 și al doilea cel mai bun joc al lui Richard Breese.

 

04 – Pulsar 2849

Dice drafting se poate face în multe feluri. De la simplitatea lui Sagrada la agonia din Signorie, găsim un spectru foarte larg de teme, mecanici adiționale și nivele de dificultate. Pulsar are multe avantaje în fața altor jocuri cu mecanici similare: un tech tree apetisant, explorarea spațiului, costuri de draft bazate pe valorile obținute. Iar cele două strategii majore (explorarea exhaustivă a planșei vs. construcția de pulsari) cer abordări diferite și timing precis. Decizii interesante, multe opțiuni la îndemână și o prezentare foarte deosebită – planșă rotundă, piese translucide din plastic, tech tree modular semicircular.

 

05 – Anachrony

Călătoria în timp încă nu e posibilă, dar ce frumos ar fi să fie.

Dacă se poate, și fără dezastrul nuclear care e premisa din joc și care face imposibilă deplasarea în afara buncărului fără costumul de protecție. Și ce bine arată aceste costume gigant pe planșă! Cât de mult poate schimba o mână de plastic bine făcut aspectul unui joc atunci când tema e relevantă. Dar cel mai interesant este modul în care s-a gândit și realizat time travel: dacă ai nevoie de ceva acum, cere-l din viitor, dar ține minte că timpul trece și trebuie să dai înapoi ce ai luat – plus că lăcomia poate duce la distorsiuni în space-time continuum, toată lumea știe asta.

Încă o realizare de excepție de la Mindclash Games, care ne-au încântat cu Trickerion 2015 și sperăm să ne încânte și cu Cerebria în 2018.

 

06 – Altiplano

Comparația cu Orleans e inevitabilă, dar nu și necesară. Consider că Altiplano e un joc ce stă solid pe propriile picioare și, dacă Orleans nu ar fi existat, mult mai mulți oameni s-ar fi înghesuit să-l joace. Dar așa, avem un joc de dificultate similară, cu ceva mai puțină interacțiune între jucători și mai lejer în ce privește evenimentele negative. Iar ciclul de achiziție și folosire a tokens ca parte a bag building s-a îmbunătățit – și această îmbunătățire poate fi aplicată și în Orleans fără probleme.

Strategii par să fie multe și destul de echilibrate, la fel cum și focusul fiecărui jucător poate fi ajustat prin starting tiles sau end game cards. Un engine builder solid, intens și brain burner.

 

07 – Agra

Jocuri ce se bazează pe “producție, conversie, schimb pe VP” sunt cu sutele.

Dar nu multe sunt atinse de mâna magică a lui Michael Menzel sau de gândirea complicată a lui Michael Keller. Și foarte puține pun la dispoziția jucătorului unelte cu mai mult de un tăiș, pentru că în acest joc fiecare acțiune (producție, conversie, schimb pe VP) poate fi inițiată din mai multe locuri și plătită în mai multe feluri. Precum în Lisboa, există multă interacțiune pozitivă în alegerile jucătorilor dar, precum în multe jocuri competitive de strategie, poți la fel de bine să pui bețe în roate atunci când îți planifici acțiunile și furi de sub nas oportunități.

Un joc cu o producție aproape de superlativ, dar și câteva detalii mai “dubioase” (planșa secundară înclinată, layout-ul planșei principale, culorile și dimensiunea câtorva piese) care îți lasă sentimente contradictorii destul de puternice.

 

08 – Chimera Station

Un worker placement deosebit, cu piese ce pot fi modificate și devin tot mai puternice și mai interesant de folosit. Unele upgrades fac colectarea de resurse mai eficientă, altele produc avalanșă de VPs. Unele fac mai simplă procedura de hrănire a muncitorilor, iar altele ajută la activarea acțiunilor ocupate de ceilalți jucători. Planșa dinamică, abilitățile asimetrice și puterile speciale ce pot fi obținute fac fiecare partidă unică și savuroasă.

 

09 – Rajas of the Ganges

Am mai văzut zaruri ca resurse, planșe personale ce se formează în stil Carcassonne, worker placement și point salad. Dar elementul de unicitate (cele două tracks de VP și bani care merg în paralel și sens invers) și modul în care se îmbină tema cu mecanicile creează o experiență plăcută și foarte originală. În plus, jocul e o cursă, primul jucător care unește marker-ele de pe cele două tracks, câștigă. Unora li se va părea incitant acest aspect, pe alții s-ar putea să-i îndepărteze gândul că vor ști cu 2-3 ture înainte de final ca nu au șanse de câștig. Măcar durata partidei e rezonabilă și posibilele momente de supărare vor trece repede.

 

10 – Heaven & Ale

Acest joc nu este nici despre bere, nici despre rai. Dar există ingrediente care trebuie cultivate și apoi valorificate, precum și călugări a căror muncă dă valoare ingredientelor. Până la urmă, mecanicile sunt mult mai evidente decât tema, noroc că sunt bine realizate. Ne învărtim în jurul unui cerc adunând ingrediente, călugări și modalități de a le valorifica într-un mod similar celui din Tokaido sau Francis Drake. Dar ordinea în tură e întotdeauna respectată, iar jucătorul care a rămas în spate nu are prioritate. Un joc economic destul de dur ce nu iartă greșelile și al cărui ritm e dat de alegerile jucătorului care merge cel mai în față.

 

11 – Yamatai

Pentru că designer e Bruno Cathala și publisher e Days of Wonder, foarte mulți oameni au considerat Yamatai succesorul lui Five Tribes. Dar cele două jocuri nu au multe elemente în comun: ordinea în tură se decide altfel, mecanica centrală e alta (route building), modurile de obținere a VPs sunt diferite. Ambele jocuri arată excelent, au dificultate similară și durată relativ egală. Și sunt suficient de diferite pentru a justifica loc alăturat pe raft.

 

12 – London (second edition)

Prima ediție avea o planșă unde se puteau cumpăra cartiere ce reduceau sărăcia orașului. Astfel că strategia dominantă era întotdeauna bazată pe secvența: fac împrumuturi => cumpăr cartiere => build and run city. În idiția nouă, planșa a dispărut și a fost înlocuită de un deck de cărți. Cartierele nu mai reduc sărăcia, dar împrumuturile o înrăutățesc. Câteva cărți din deck-ul central au suferit modificări de abilități sau au fost mutate în altă eră.

Pe ansamblu, ediția a doua e un joc de cărți mai bun, mai echilibrat și mult mai potrivit pentru 2 jucători comparativ cu prima.

 

Jocuri bune – dar try before buy

Mai jos, un grup de jocuri pe care le-am păstrat în colecție, îmi plac, dar niciunul dintre ele nu-mi trezește sentimente puternice așa cum o fac cele din grupul anterior. Cum spuneam la început, sunt jocuri bune, dar nu le-aș scoate pe masă decât în anumite condiții sau moods.

Am ales să vorbesc despre fiecare mai puțin, ilustrând doar PROs și CONs – și ordonându-le alfabetic în lipsa unui criteriu mai bun.

 

Azul

PROs: Piese chunky frumoase, reguli simple, gameplay antrenant.

CONs: Poate deveni repetitiv destul de repede, nerecomandat în 4 jucători.

 

Bunny Kingdom

PROs: Ilustrații, drafting pentru 2 cărți.

CONs: Planșa foarte aglomerată, scoring final complicat și lung, extrem de agresiv în 2 jucători (asta poate fi și o calitate, depinde ce vă place).

 

Century: Spice Road

PROs: Ilustrații frumoase, gameplay rapid și antrenant, engine building satisfăcător.

CONs: Poate prea simplu pentru gusturile mele, ideal numai în 2 jucători.

 

Clank! In! Space!

PROs: Tabla de joc modulară, facțiuni cu abilități ce se înlănțuie, eliminarea strategiilor rush.

CONs: Poate dura cam mult în 3 jucători, nu l-aș încerca în 4.

 

Codenames Duet

PROs: Se integrează foarte bine cu jocul original pentru creșterea rejucabilității în ambele tabere, joc ideal pentru cupluri.

CONs: Neexistând competiție între jucători, singurul factor motivant este să termini o partidă în mai puține runde decât cea precedentă sau să încerci una din multele variante descrise pe harta locațiilor.

Dice Forge

PROs: Grafica excelentă, zarurile cu fețe interschimbabile, insert-ul funcțional.

CONs: Variabilitate destul de redusă, posibil să fie remediată prin extensii.

 

Element

PROs: Mecanici bine integrate cu tema, piese frumoase, reguli intuitive.

CONs: Recomandat numai în 2 jucători.

 

Indian Summer

PROs: Ilustrațiile și gama cromatică, gameplay tensionat, reguli simple.

CONs: Nerecomandat în mai mult de 3 jucători, poate genera analysis paralysis.

 

LYNGK

PROs: Un abstract reușit cu gameplay intens și piese frumoase.
CONs: Nu mulți oameni agreează abstractele fără temă.

 

Sagrada

PROs: Grafica sugestivă, dice drafting simplu, rejucabilitate bună.
CONs: Nerecomandat în mai mult de 3 jucători, ideal în 2 (dar în 2018 se va publica extensia pentru 5-6 jucători!).

 

Santa Maria

PROs: Dice drafting combinat cu tile placement și set collection, asimetrie de la începutul jocului, competiție pe toate track-urile.

CONs: Grafica destul de urâtă, condiții de final scoring ambigue, posibil ca strategia bazată pe shipment să fie dominantă, nerecomandat în mai mult de 3 jucători.

 

 

The restnot for me

Unele din jocurile publicate anul trecut au oarecare lipsuri din punctul meu de vedere. Sau partea de CONs cântărește mai mult decât cea de PROs. Sau am deja pe raft jocuri similare, dar mai bune.

Pe scurt, acestea sunt jocurile care nu mi-au intrat sau nu mi-au rămas în colecție, dar unele dintre ele aș vrea să le mai joc dacă se ivește ocazia.

Sunt convins că nu toată lumea va fi de acord cu argumentele mele, pentru că e vorba de jocuri despre care se vorbește mult, sunt plăcute de mulți și au fost așteptate cu mare entuziasm. Dar cum fiecare jucător apreciază altceva legat de experiența de joc, mecanici și componente, e evident că vom avea păreri diferite.

 

Clans of Caledonia

PROs: Grafica, mecanici, decizii.

CONs: Esența este de fapt una foarte simplă (adună resurse și fă contracte), iar elementul de originalitate lipsește. În plus, mecanicile împrumutate din Navegador, Kingdom Builder, Marco Polo și Terra Mystica nu generează un tot unitar nou și proaspăt, așa cum au reușit alte jocuri. Iar abilitățile clanurilor nu par deloc echilibrate.

 

Ex Libris

PROs: Construcția bibliotecii personale și numele haios al cărților.

CONs: Descrierile incomplete și greu de citit ale locațiilor, evoluția planșei de la o rundă la alta poate crea confuzie.

 

Gentes

PROs: Time track, decizii interesante, competiție intensă pe planșă și pentru acțiuni/cărți.

CONs: Piese destul de urâte, variantă neinspirată pentru 2 jucători (ambele minusuri reparate în versiunea deluxe de la TMG, pentru care am dat precomandă).

 

Majesty: For the Realm

PROs: Aspect grafic, durată potrivită cu complexitatea.

CONs: Alegeri neinteresante, scoring dubios în versiunea “avansată”, am avut impresia că de multe ori jocul joacă jucătorii, nu invers.

 

Merlin

PROs: Aspect grafic.

CONs: Mecanică generică roll and move, prea puține modalități de mitigare a zarurilor, prea multe elemente pe care le-am văzut în alte jocuri semnate de Stefan Feld.

 

Noria

PROs: Mecanica de wheel building.

CONs: Gameplay destul de fiddly, aspect relativ ieftin, neinteresant în 2 jucători.

 

Photosynthesis

PROs: Aspectul pieselor și tema.

CONs: Lipsa de variabilitate din setup și planșă la fel de mare pentru 2, 3 sau 4 jucători.

 

Riverboat

PROs: Alegeri interesante în fiecare fază din fiecare rundă, draft pentru majoritatea pieselor.

CONs: Gameplay destul de fiddly, unele mecanici nu au sens tematic, multe asemănări cu Heaven & Ale.

 

Tak

PROS: Piese frumoase, reguli simple, gameplay scurt și intens.

CONs: Reversul planșei 5 x 5 e foarte aglomerat și greu de folosit.

 

Transatlantic

PROs: Deck building interesant, interacțiune mare, scoring dinamic.

CONs: Setup fiddly, manual relativ ambiguu, aspect grafic mediocru.

 

Asta e tot. Aștept cu interes să văd preferatele voastre pentru 2017.

Vă mulțumesc.

Cheers!

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.