Warriors & Traders – partea a doua – gameplay și review

Momentul e istoric și clipa trebuie consemnată. Jocul urmează să se lanseze în câteva zile, iar unii dintre noi l-am avut deja pe masă și ne-am putut bucura de el. România este în sfârșit pe harta mondială a hobby-ului, numele lui Andrei va fi rostit de sute de oameni care vor avea ceva de spus despre joc. Unii cu siguranță vor spune lucruri bune, alții vor avea rețineri sau critici.

Există multe lucruri de apreciat la acest prim boardgame românesc modern, dar există și lucruri care mi-aș fi dorit să fie altfel. Jocul are multe părți bune, este bine închegat, complex și pur strategic. Există aspecte care îl vor atrage și pe jucătorul de Magic: The Gathering și pe cel de Heroes of Might and Magic și pe cel de Age of Empires. Există partea de dezvoltare a țărișoarei proprii, dar și lupta pentru cucerire de noi provincii sau de apărare. Există schimburi de bunuri și construcții de forturi și armate, dar și alianțe care se pot încheia între jucători pentru o experiență diferită.

Ia hai să luăm lucrurile rând pe rând și să vedem ce părere mi-a făcut Warriors & Traders.

Voi vorbi la început despre componente și deschid discuția punând pe masă cutia:

Prima impresie este puternică. Cutia e mare și elementele grafice sunt foarte bine realizate. Cu o dimensiune foarte non standard de 35 x 35 x 9 cm veți avea mici dificultăți în a o transporta la serile de jocuri, ba chiar veți blestema rucsacul neîncăpător. Andrei a avut bunăvoința și de această dată să răspundă punctual câtorva întrebări legate de componente și gameplay, așa că le voi insera pe parcurs.

DI: Cutia are un format mare și neobișnuit, iar interiorul ei este în mare parte nefolosit. Se putea face o hartă din 6 bucăți și o cutie mai mică și mai prietenoasă la cărat încoace și încolo?

AN: Este o remarcă absolut corectă. Cutia e neobișnuit de mare, pentru Essen nu am găsit pungi să le dăm clienților, dar dimensiunea a fost necesară pentru a păstra calitatea detaliilor. Același lucru se poate spune și despre hartă.

Într-adevăr, din punct de vedere grafic lucrurile se prezintă foarte bine. Cei doi călăreți profilați în apusul sângeriu sugerează bătălii epopeice, dar numai jumătate din titlul jocului le este dedicat. Boierii / negustorii prezenți frontal în partea de sus dar și pe laterale vor ocupa un loc central în mersul jocului, așa că e bine să le acord și lor puțină atenție:

Cum spune și Andrei, unul din avantajele dimensiunilor mari ale cutiei este păstrarea unui nivel ridicat al detaliilor grafice. Vă ofer doar o mostră și vă sfătuiesc să studiați cutia cu mare atenție când aveți ocazia pentru că e deosebită:

Ne băgăm nasul în cutie – unde chiar ne fierbe oala – și primul lucru de care dăm e manualul.

Foarte bine realizat din punct de vedere grafic, însă nu pot spune că m-a încântat din punct de vedere al structurării regulilor. Sunt bine scrise, însă e nevoie să te plimbi dintr-o parte în alta ca să obții informațiile dorite. Odată ce ai citit câteva regulamente ale jocurilor lui Wallace sau Chvátil devii un cârcotaș greu de mulțumit… așa cum sunt eu acum.

Planșa de joc este detaliată și frumos ilustrată. Una dintre fețe prezintă Europa de Vest în viziunea lui Andrei în perioada medievală:

Iar pe cealaltă avem Europa de Est:

Unde se află bineînțeles și provinciile românești ale vremii:

Fiecare jucător va primi sau își va alege o țară cu care să joace și fiecare țară are un set de province markers și o carte cu un mic set de informații:

Aceste markers se vor așeza pe hartă și ele vor putea fi însușite de jucători atunci când provincia cu pricina e cucerită:

O primă mică nemulțumire pe care vreau să o semnalez e legată de aceste province markers:

DI: Toate marker-ele de provincii sunt de aceeași culoare deși se folosesc pe părți distincte ale planșei de joc. Dacă le stochezi împreună sau când faci setup-ul prima oară durează mult timp să le alegi pe cele folosite pe harta aleasă.

AN: Și cu asta sunt de acord. Recomandarea mea e ca, odată separate, să fie ținute separat. Nu am vrut să sacrificăm atmosfera medievală prin schimbarea culorilor care să fie în concordanță cu cele ale țărilor de care aparțin.

Fiecare provincie va genera una sau două resurse pentru cel care o stăpânește, iar aceste resurse (arme, bunuri, mâncare și aur) vor folosi la recrutarea și hrănirea armatelor, respectiv la construirea de forturi. Ah, și să nu uităm de schimburi.

Iar acesta este momentul în care mă opresc din a lăuda aspectul grafic și calitatea componentelor și voi începe să am critici și nemulțumiri. Nu e nimic major, stați liniștiți, jocul e perfect jucabil cu setul de componente din această primă ediție și sunt convins că mulți oameni nu vor fi de acord cu opiniile mele. Doar că mi-aș fi dorit ca unele lucruri să fie făcute altfel, mai pe gustul meu și pe măsura degetelor și a dioptriilor de care dispun. În speranța că ediția a doua a jocului va aduce îmbunătățiri, îmi voi înșira aici doleanțele.

Vorbeam de resursele din joc. Ei bine, fiecare resursă este reprezentată de un tip de token pătrat destul de mic pentru degetele mele. Nici aspectul grafic nu m-a încântat foarte mult, nici faptul că s-au folosit 3 unități de măsură pentru fiecare resursă (1, 5 și 20) și există o oarecare lipsă de consistență grafică între resursele de același fel (verdele folosit la armele de 1 și 5 e folosit la bunurile de 20, iar pe arma de 20 nu apare nici urmă de verde). În plus, se folosește aceeași dimensiune pentru majoritatea pieselor de carton din joc, deși rolul, aspectul și funcționalitatea acestora sunt foarte diferite:

În imagine am pus toate resurele de care am vorbit mai devreme, dar și victory points și trupele și forturile barbare. Mi-aș fi dorit foarte tare ca măcar forturile să fie o idee mai mari și nu accept în ruptul capului scuza legată de reducerea costurilor. De ce? Pentru că sunt convins că tehnologia a evoluat foarte mult și nu mai e chiar atât de dificil să ai într-un singur joc sau pe un singur punch sheet multiple dimensiuni de tokens la un cost rezonabil. Și da, sunt dispus să plătesc 10-20-30 lei în plus pentru un aspect grafic îmbunătățit – chiar dacă jocul în forma actuală nu este unul ieftin – ca să nu mai vorbesc de avantajele funcționale.

Aceeași dimensiune standard este folosită și pentru development tokens:

Dar și pentru arsenalul de început al fiecărui jucător care e format din trupe, fortărețe și prințese:

Bineînțeles că aș fi preferat miniaturi de plastic în detrimentul cartoanelor puse pe suporți, dar dacă tot sunt cartoane ar fi fost excelent să fie de o dimensiune mai mică pentru infanterie (armata cea mai ieftină), una ceva mai mare pentru arcași (armata medie), una și mai mare pentru cavalerie (armata cea mai scumpă) și o dimensiune specială pentru prințese (care nu au calități combative).

E destul de frustrant atunci când ești în toiul jocului și planșa e plină de trupe, barbari, forturi și prințese să nu îți poți da seama câte și ce fel de trupe ai pe hartă dintr-o singură privire… pentru că deși fiecare jucător are o culoare proprie, în funcție de poziția pe care o ai la masă e posibil să vezi numai profilul pieselor de pe tablă:

Am amintit de suporții pentru armate/forturi. Din nefericire, în cutie veți primi numai 100 bucăți deși numărul total de tokens care au nevoie de suport e dublu.

DI: Jocul vine cu un set de piciorușe de plastic pentru tokens, dar nu suficiente pentru toate army, princess, forts sau barbarians. Nu se specifică niciunde dacă unele din aceste tokens nu trebuie să aibă acel picioruș. Cum se folosesc corect?

AN: Sunt în cutie 100 de stative și aproape 200 de posibile armate. Experiența ne-a arătat că într-un joc în șase sunt foarte rar pe hartă la un moment dat mai mult de 90 de trupe în total. Am hotărât să facem doar 100 de piciorușe de plastic pentru a nu fi nevoiți să creștem costul, deci și prețul jocului.

Recomandarea noastră e să fie întâi puși în stative Barbarii, apoi fiecare jucător folosește câte 7 pentru cele 4 Prințese, pentru un Fort, o Infanterie și un Arcaș. Cele libere rămân la dispoziția celor care au nevoie.

În plus, deoarece majoritatea comentariilor negative au fost legate de aceste stative, în versiunea următoare vom pune mai multe.

Soluția mea a fost să folosesc suporții numai pentru armatele jucătorilor și pentru prințese și să așez pe hartă în poziția „culcat” forturile și barbarii. Nu vă recomand să tot puneți/scoateți acei suporți pentru că sunt foarte strâmți și armatele vor începe să fie tot mai șifonate în partea de jos.

Fiecare jucător va avea la îndemână un tablou pe care își va consemna dezvoltarea țării pe cele 3 ramuri disponibile: producție, comerț și armată.

Odată ce veți începe să plasați development tokens veți vedea că acolo unde e nevoie de 2 sau 3 va trebui să le așezați unele peste altele. Nu e big deal, dar aș fi vrut ca acest tablou să fie mai mare, mai ales pentru că conține multe informații despre resursele dobândite și abilitățile cucerite:

Jocul vine și cu un CD pe care se află manualele în mai multe limbi și un scurt tutorial care ilustrează două runde demonstrative de joc, pe care l-am găsit foarte util deși tot conținutul CD-ului e disponibil online. Alături de CD, 3 tokens diferite și mult mai mari decât toate celelalte, cu ele răsplătindu-se efortul celor care sunt lideri pe fiecare din cele 3 ramuri de dezvoltare:

Pentru a nu răsfoi constant manualul atunci când ceva nu e clar, există un set de cărți care ilustrează cele mai importante aspecte din joc. Problema e că, deși aceste cărți sunt tipărite în 4 limbi, nu toate aspectele esențiale ale jocului sunt detaliate, de exemplu structura unei runde de joc nu e prezentă. Și există un singur set de cărți, în condițiile în care jocul se poate juca în maxim 6 oameni.

DI: Sunt un mare fan al player aids, multe jocuri bune nu au unul și gameplay-ul poate fi mult îmbunătățit atunci când se folosește un player aid bun (vezi Ra sau Brass). Jocul vine cu câteva cărți mici pe care sunt descrise majoritatea elementelor din joc, dar:

  1. Nu există nici o informație niciunde despre cele 5 acțiuni posibile;
  2. Cărțile de joc sunt într-un singur exemplar care trebuie să fie utilizat de toți cei 4, 5 sau 6 participanți – ar fi fost minunat să fie câte un exemplar pentru fiecare;
  3. În afară de regulament nu se specifică niciunde când se poate face unification sau cum decurge faza de clean-up.
  4. Uneori se poate face confuzie între ce permite nivelul unui skill și ce abilitate oferă acel skill – ai impresia că la Military nivelul III poți să pui pe hartă un arcaș, în timp ce la nivelul 4 poți să pui pe hartă un Commander – iar Commander e abilitatea ce îi permite jucătorului să se retragă dintr-o bătălie.

AN: Asta e o întrebare lungă. O să încerc să răspund punct cu punct:

  1. Mecanismul acțiunilor reprezintă unul dintre primele elemente din Warriors & Traders cu care se obișnuiesc jucătorii. Am dat prioritate altor informații pe info cards care sunt la fel de utile, dar nu la fel de ușor de ținut minte.
  2. Și nouă ne-ar fi plăcut să putem face mai multe și eventual în toate cele 7 limbi în care avem regulile, însă aici intervin considerente financiare. În mai multe locuri am făcut mici compromisuri pentru a putea păstra atât calitatea de top a materialelor și a printing-ului, cât și „jucabilitatea”. Avem în plan să publicăm o versiune în format electronic, astfel încât cei care au nevoie de mai multe să și le poată printa.
  3. Într-adevăr, sunt aspecte ale jocului menționate doar în regulament. Am folosit spațiul pe care l-am avut pe info cards pentru cele mai importante informații, care ajută în timpul jocului. În rest, ca și la aproape orice alt boardgame, jucătorii trec și prin cartea de reguli.
  4. Asta ține doar de experiența jucătorilor. După 2-3 jocuri, din feedback-ul primit dispare această confuzie. Pentru a fi mai ușor de diferențiat între unități și abilități, putem observa că Infantry, Archer și Cavalry sunt tipuri diferite de unități militare, iar Commander și Warlord sunt funcții în cadrul unei armate.

În mod categoric mai e loc de îmbunătățiri, o parte dintre ele le vom implementa în ediția a doua, asta în măsura în care nu ne vor crește semnificativ costurile. Întodeauna există un compromis între cantitatea și calitatea player aids și prețul cu care jocul vine în magazin.

În prima sesiune de joc nu am fost pregătiți pentru asta, așa că am așezat langă planșa de joc cărțile ajutătoare și fiecare din noi le consulta când era nevoie. Înainte să joc a doua sesiune am făcut un player aid care să acopere toate aspectele din joc și l-am tipărit în mai multe exemplare. Îi puteți face download din secțiunea Files de pe BGG.

Atât despre componentele jocului. După cum vedeți, impresia este una dulce-amară. Îmi place aspectul grafic prezentat pe cutie și nivelul detaliilor și îmi place planșa de joc. Nu prea mă împac însă cu grafica și dimensiunile folosite pentru tokens și nici cu ideea de reducere a costurilor prin uniformizarea aspectului și a dimensiunilor. În speranța unei a doua ediții mai bune, hai să trecem la detalierea mersului jocului.

Setup-ul este unul destul de simplu: fiecare jucător își alege o culoare și primește tot arsenalul de tokens și apoi își alege o țară sau acestea se pot distribui aleator, după preferințe. Marker-ul de provincie al capitalei țării e însușit imediat și jucătorul plasează pe hartă un fort și cele 4 prințese. În toate celelalte provincii de pe hartă se pune câte un barbar, respectiv câte un fort barbar în capitalele rămase libere.

Fiecare primește și câteva resurse și 3 development tokens pe care le poate distribui după cum crede mai bine astfel încât să nu înceapă chiar de la zero. Și apoi jocul se desfășoară timp de 10 runde sau până când unul din jucători sau una dintre echipe ajunge la numărul de puncte necesar victoriei.

Fiecare rundă de joc decurge conform unui tipar bine stabilit și pe care l-am detaliat și în player aid.

Primele 2 acțiuni sunt executate simultan: fiecare jucător își hrănește armatele de pe hartă și apoi strânge resursele oferite de provinciile deținute, multiplicate cu nivelul la care se află pe Production respectiv Military.

Apoi urmează o fază de schimburi în care jucătorii pot face diverse conversii cu banca sau între ei dacă și-au deschis anterior un trade route. Ca și remarcă, nu există nici un fel de modalitate de a consemna cumva aceste rute deschise de fiecare jucător, astfel că dacă fiecare din cei maxim 6 jucători va deschide 1-2 rute, va fi musai nevoie de o foaie și un pix.

Urmează apoi o fază de acțiuni și, în ordinea țărilor alese sau primite, fiecare jucător execută câte o acțiune din cele 5 posibile: recrutare de trupe, upgrade de trupe, construcție de fort, upgrade tehnologic sau declararea războiului cu alt jucător. Am fost surprins să constat că războiul trebuie declarat și nu începe pur și simplu prin trecerea granițelor într-o provincie controlată de alt jucător. Există însă mai multe motive pentru care acest lucru se întâmplă:

  • Odată declarat, războiul va dura maxim 3 runde de joc, după care va trebui consumată încă o acțiune pentru a-l reaprinde, altfel jucătorii nu se vor putea război;
  • Dacă cumva trece o rundă și nu au avut loc lupte între două țări care au război declarat, conflictul se stinge de la sine.

Mecanismul mi se pare ingenios și nu pot spune că nu îl apreciez, cu atât mai mult cu cât fiecare jucător are dreptul să facă doar 2 acțiuni pe tură, deci decizia de a porni la război se face cu oarecare sacrificii.

După ce fiecare jucător a executat prima acțiune, se trece la executarea celei de-a doua în ordinea inversă a țărilor. Din nou o alegere interesantă din partea designer-ului, care cere multă atenție și planificare strategică din partea jucătorilor.

Odată ce ultima acţiune a fost încheiată, înainte de dezlănţuirea activităţilor de natură belicoasă, fiecare jucător are posibilitatea de a muta un development token de pe o abilitate pe alta. Ce înseamnă asta de fapt? Înseamnă că jucătorii pot face un mic downgrade unei abilităţi pentru a face un mic upgrade alteia. Ei pot alege să îşi crească abilităţile militare în vederea luptelor iminente, pot alege să-şi pregătească pentru tura următoare un avantaj comercial sau pot alege să îşi mărească producţia de resurse. Acţiunea nu e obligatorie, dar are mari implicaţii strategice.

Apoi trupele de pe hartă pot fi mișcate și bătăliile rezolvate. Mişcările de trupe se fac prin action points, iar numărul acestora este cu atât mai mare cu cât nivelul de dezvoltare militară e mai ridicat. Fiecare armată mutată într-o provincie adiacentă costă 1 AP, fiecare bătălie declanșată costă alt AP. Pentru că numărul mediu de AP pe care jucătorii îl vor avea este 3-4, nu veți vedea prea des mișcări epice de trupe sau bătălii în care sunt implicate mai mult de 4 armate.

Bătăliile se rezolvă foarte simplu: valoarea de atac a tuturor trupelor invadatoare va fi repartizată aşa cum vrea atacatorul asupra trupelor care se apără, iar apărătorii vor răspunde cu aceeaşi monedă simultan. În urma atacului unele trupe vor muri, altele se vor retrage şi vor trăi să povestească în tura următoare prin ce peripeţii au trecut. Nu există zaruri, nu există cărţi, există numai armate implicate cu diverse valori de atac și hit points şi există diverse abilităţi militare pe care nu le mai detaliez aici, dar sunt foarte importante pentru asigurarea victoriei. Din acest punct de vedere pot spune că îmi plac luptele, pentru că zarul de obicei e foarte capricios.

Trei lucruri nu-mi plac însă legat de bătălii:

  • Că fiecare jucător are aceleaşi trupe şi aceleaşi forturi şi singurele deosebiri vor fi date de nivelul dezvoltării militare;
  • Că singurele trupe neutre cu care se pot purta lupte sunt barbarii. Dacă vreau să merg în provincia din stânga – dau de un barbar. Dacă vreau să merg în provincia din dreapta – dau de un barbar. Dacă vreau să merg în provincia de jos – e posibil să dau de doi barbari, că într-o tură anterioară cineva a făcut un barbar dintr-o provincie învecinată să se retragă acolo. Îmi place însă că pe parcusul jocului trupele barbare devin din ce în ce mai puternice, aşa cum este ilustrat şi pe planşa de joc:

  • Citez din regulament: “Armatele care supravieţuiesc după o bătălie vor rămâne “rănite” până la sfârşitul turei şi toate rănile suplimentare pe care le vor suferi în timpul aceleiaşi ture se vor cumula.” Mai aveţi la îndemână foaia pe care v-aţi notat detaliile legate de trade route? Folosiţi-o ca să notaţi la fiecare bătălie câtă viaţă mai au trupele rănite. Din punctul meu de vedere această mecanică nu e deloc bine implementată şi am renunţat complet să o mai amintesc celui de-al doilea grup de joc după ce primul s-a uitat chiorâş la mine. Spre norocul meu nici o trupă nu a fost implicată în 2 bătălii în aceeaşi tură, aşa că am păstrat totul sub tăcere. Însă tare bine i-ar fi prins jocului niște damage markers, cum sunt cei din Dungeon Lords, de exemplu.

Ulterior bătăliilor, fiecare jucător va putea să-şi mute în provincii adiacente goale sau personale prinţesele. Acestea sunt o specie aparte în joc, cu un singur hit point şi fără abilitatea de a răni pe cineva. Singurul lor rol este să controleze provinciile şi să se ascundă repede în spatele fortăreţei când armate duşmane se apropie. Şi armatele le vor vâna, căci fiecare prinţesă ucisă aduce un victory point.

Pomenesc rapid care sunt sursele de victory points în joc (trupe inamice ucise, barbari tăiaţi de sabie, forturi distruse, prinţese masacrate, provincii cucerite, forturi construite şi dezvoltarea celor 3 abilităţi) și încep să vorbesc despre acţiunea de unification disponibilă cui poate să o înfăptuiască imediat după ce prinţesele şi-au scuturat fustele şi pantofii de praf.

Fiecare ţară este compusă dintr-o provincie capitală, una sau mai multe provincii negustoreşti, una sau mai multe provincii obișnuite şi una sau mai multe provincii contestate. Acestea din urmă sunt comune pentru 2 ţări învecinate şi vor fi, de obicei, mai greu de controlat. Transilvania e provincie contestată pentru Ungaria şi România, iar Dobrogea e provincie contestată pentru România şi Bulgaria. Odată ce un jucător controlează toate provinciile din ţara pe care o reprezintă (cele contestate sunt opţionale) poate declara unificarea ţării şi apoi beneficiază de un număr de acţiuni gratuite care e cu atât mai mare cu cât numărul de provincii unificate e mai ridicat. În cazul României, jucătorul care unifică foate cele 7 provincii va beneficia de 9 acţiuni suplimentare, în timp ce unificarea fără cele 2 provincii contestate îi va aduce 5 acţiuni suplimentare. Mai ţineţi minte când am spus mai devreme că în fiecare tură de joc fiecare jucător îndeplineşte 2 acţiuni? Ei bine, unificarea a 7 provincii îl va propulsa pe acel jucător cu 4 ture în faţa celorlalţi. Hai să vedem ce zice şi Andrei:

DI: Acțiunea de “unification” pare să fie mult prea puternică. Atunci când un jucător reușește să unifice 7 provincii el va primi 9 acțiuni suplimentare. Practic poate urca cu 9 pași pe una sau cumulat pe toate cele 3 ramuri de dezvoltare, aflându-se astfel cu mult înaintea celorlalți jucători.

AN: Evenimentul Unification poate fi catalogat drept un scop intermediar care împinge jucătorul câțiva pași înainte. Este accesibil tuturor, însă cu cât unificarea este mai puternică, cu atât este mai dificilă.  De exemplu, unificarea Germaniei cu numărul maxim de provincii poate aduce 9 acțiuni suplimentare, însă este foarte greu de realizat. De aceea, fiecare jucător are opțiunea de a-și unifica țara repede, obținând mai puține acțiuni sau de a aștepta până când își obține toate teritoriile, inclusiv cele contestate, riscând un atac din partea oponenților care poate duce la anularea șanselor pentru orice fel de unificare.

Warriors & Traders rămâne un joc complex, cu multe decizii strategice, iar unificarea țării este una dintre ele. Este, de obicei, una dintre căile spre victorie, însă am văzut suficiente jocuri în care câștigătorul nu a trecut prin acest eveniment.

Ultima parte a unei runde de joc va consta într-o acţiune de curăţare a excesului de resurse, tot ce e peste 20 unităţi din fiecare tip de resursă trebuie returnat băncii. Găsesc foarte ingenioasă această practică pentru că în acest fel nici o resursă nu va fi niciodată din abundenţă.

După ce se va verifica rapid dacă vreunul din jucători sau vreuna din echipe a acumulat numărul de victory points necesari câștigării jocului, se va trece la runda următoare – mai puţin în cazul în care cea de-a zecea tocmai s-a încheiat.

Și acesta e în mare mersul jocului. Sunt multe lucruri de explicat la primul joc și sunt multe detalii de reținut. Nu avem de a face cu un family game, dar nici cu un gamer’s game de dificultate mare. Sesiunile ulterioare de joc vor merge mult mai bine și ajută foarte mult prezența unui game master care să anunțe ce acțiuni urmează și să păstreze un oarecare ritm de joc. Mai ales în cazul în care se decide un joc în echipă de tipul 2 contra 2 sau 3 contra 3, pentru că jocul permite și o astfel de abordare și – după umila mea părere – asta îi urcă foarte mult nota pe care i-o acord la final: 8.5

Nu am fost impresionat de modul solo de joc, însă mi-a plăcut foarte mult modul pe echipe. De ce? Pentru că strategia și modul de joc se schimbă radical și, dintr-un joc oarecum static și foarte calculabil, Warriors & Traders devine un joc dinamic și foarte interactiv. Resursele în cadrul echipei sunt practic comune, se pot recruta armate direct în provinciile controlate de coechipier, se poate face upgrade unei armate controlate de coechipier. Unul dintre jucători poate alege să se se dezvolte mai mult militar și celălalt mai mult pe partea de resurse și atunci pot beneficia împreună de ambele avantaje. Dacă modul de joc solo l-a făcut pe Mihai “suf” Stanimir să spună: “De la deschisul cutiei până la trântit piesele pe planșa de joc experiența a fost un șir de frustrări, iar satisfacția mult așteptată care speram că va veni să salveze jocul nu s-a arătat. Superechilibrat si megatestat, cu componente nefuncționale și aspect neplăcut, jocul ăsta nu face sens în mintea mea și nu văd cum aș putea să stric o seară cu prietenii pentru el.”, jocul pe echipe m-a determinat să-i ofer deocamdată lui Warriors & Traders un loc în colecție, dar îl voi folosi exclusiv ca să “scarpin” această “mâncărime” de 2 vs. 2 sau 3 vs. 3. Pentru modul de joc solo există variante mult mai bune și mult mai aspectuoase.

Hai să tragem linie după ce am vorbit atât de mult și să prezint succint concluziile.

The good:

  • Mecanici interesante și bine înlănțuite;
  • Multiple subtilități integrate în reguli pentru o experiență de joc îmbunătățită;
  • Lipsa factorului noroc;
  • Grafica excelentă de pe cutie și planșa de joc;
  • Modul de joc pe echipe.

The “meh”:

  • Modul de joc solo;
  • Unele părți ale hărții nu par foarte echilibrate în ce privește producția de mâncare (nordul Europei) cu alte părți ale hărții (partea centrală și de sud);
  • Lipsa de variație în ce privește trupele neutre;
  • Lipsa unui player aid funcțional și în cantitate adecvată;
  • Numărul insuficient de piciorușe de plastic;
  • Aceeași dimensiune standard folosită peste tot, la tokens care îndeplinesc diverse roluri funcționale.

The ugly:

  • Grafica de pe componente, mai puțin cutia și planșa de joc.

La final vreau să vă recomand să jucați jocul și să vedeți cum vă place. E primul boardgame românesc și eu zic că e musai să îi dați o șansă. E un reper pentru toți jucătorii din România și, inevitabil, toate jocurile românești viitoare vor fi comparate cu el.

Eu zic că România  a pornit la drum cu dreptul și apreciez mult efortul lui Andrei Novac și a echipei lui. Le doresc vânzări peste așteptări, mult succes în proiectele viitoare și multe jocuri din ce în ce mai bune.

Warriors & Traders la Regina și Nebunul

Sursă foto: arhiva personală

Mai citește și:

3 Comments

  1. VickdaReaper

    Hai sa punctez si eu cateva idei, unele ca raspuns la afirmatiile autorului, altele din propria-mi initiativa…

    1. Sa incep cu inceputul – trebuie facuta distinctia intre joc solo (i.e. jocu in care joaca 1 singur jucator) si cel free-for-all (fiecare jucator isi apara interesele tarii sale si vrea sa castige de unul singur). Astfel ca in articolul de mai sus, de fiecare data cand se gaseste cuvantul “solo”, ar trebui sa se citeasca “free-for-all” (sau fiecare pentru mamaliga lui, daca vreti sa ramanem 100% romani).

    2. Legat de partea vizuala si calitativa – am fost placut impresionat de background-ul hartii (arata superb si foarte medieval), destul de mult de cutie (desi as fi preferat alte idee pentru personajele de pe margini), foarte putin de componente (aici, probabil din cauza dimensiunilor, avem o grafica care nu ma da pe spate), negativ de modul de impartire a hartii (avem discrepanta intre provinciile URIASE si cele minuscule, unde n-ai loc sa pui mai mult de 2 trupe pe suport; in plus, avem si un colorit neplacut si neintuitiv). Cat despre province markere pot spune ca trebuie sa-ti sti lectia de geografie ca sa le plasezi usor (ar fi fost util o mica linie de culoarea tarii din care fac parte sau un colt, ceva, pentru o mai usoara plasare). Calitativ, insa, jocul se prezinta foarte bine (componente destul de solide, care sa nu-ti dea emotii). Deh! Calitate nemteasca…

    3. Ca gameplay jocul arata bine. Mecanicile sunt bine implementate, ideea de “fara noroc” la fel, totul arata destul de bine. Jucand doar o singura data, nu pot sa ma lansez in afirmatii ca e bun sau rau, dar sunt anumite aspecte care ma fac sa am dubii (puterea reala a Comerciantului vs. puterea Producatorului, s.a.). Totusi, cred ca atata timp cat se joaca intre jucatori cu un nivel egal de experienta, jocul se misca bine.

    4. Subliniind inca o data faptul ca am experienta unui singur joc, as mentiona totusi despre senzatia de *virgula* deja-vu avuta la final. Iar cand zic deja-vu ma refer la comparatia (aparuta inevitabil in capul meu) cu jocurile lui Mac Gerdts. La acesta intalnim cateva jocuri de 2 pana la 6 (sau 5, in Navegador) jucatori, tot cu harta mare, tot cu multe teritorii, tot cu skill tree (daca pot spune astfel) si tot cu mult spatiu gol atunci cand nu joci in 5 sau 6 (singura exceptie in ceea ce-l priveste pe Gerdts este Imperial). Imi doresc ca Warriors & Traders sa nu intre in zodia jocurilor lui Gerdts, care ofera o plaja mare de locuri la masa, dar stralucesc adesea in 4 jucatori. Dar asta nu pot sa va spun decat dupa mai multe jocuri (in mai mult de 3 oameni).

    5. Ca o recomandare personala: jocul merita incercat cu desavarsire, chiar si in varianta free-for-all (desi, dupa cum suna varianta pe echipe, cred ca o prefer pe cea in care lupt pentru propriul meu interes). Ba mai mult, ar trebui incercat de cel putin 2 ori, deoarece este genul de joc care prima oara te cam nauceste cu oportunitatile si care ar trebui vazut de mai multe ori pentru a nu-ti face o parere eronata…

    P.S. Ma opresc doar la atat, desi as fi putut sa mai imi dau cu parerea. In plus, nu vreau ca un comentariu sa fie mai lung decat articolul in sine… ^_^

    • Mulțumesc pentru completări, Vick, opinii pertinente sunt binevenite oricând pentru că nimeni nu poate avea pretenția de a scrie un review exhaustiv, nici măcar atunci când însumează și opiniile celorlalți participanți. Și sunt convins că mai sunt multe de spus, poate cei care au apucat să încerce jocul vor contribui.
      Am folosit cuvântul “solo” în dauna cuvântului “individual” care are cam aceleași conotații. Expresia “free for all” folosită în versiunea în limba engleză a regulamentului are sonorități comerciale sau sugerează că jocul e un multiplayer solitaire, ori nu e vorba de așa ceva. “Fiecare pentru el” sună cel mai bine, deși uneori expresiile în limba română sunt de evitat pentru că sună ciudat în urechile mele.
      Bine că jocul nu are “mipălși”. :))

Trackbacks for this post

  1. Cum a luat nastere Warriors & Traders « Diverse « Lords of the Boards Blog

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.